Libraria Humanitas din nou în Timișoara

Voi începe acest articol cu o mărturisire. Am uitat senzația pe care o ai când ieși singur în oraș la cafea. A trecut ceva vreme de când nu am făcut asta, iar astăzi pare ziua perfectă. E o duminică superbă de februarie în Timișoara și deși nu aveam chef să ies, simțeam că mă sufoc în casă.

Am ieșit cu gândul de a merge într-un loc nou, o cafenea unde să pot scrie ceva pentru că aș vrea să spun atât de multe lucruri, dar când mă pun în față laptopului, nici o idee nu mai are sens.

Și cum încercăm să mă pierd pe străzile orașului în căutarea locului perfect, m-am oprit undeva pe stradă Eugeniu de Savoya în față unei vitrine care inevitabil mi-a atras atenția.

După mai bine de 5 ani, avem din nou o Librărie Humanitas în Timișoara.

Nu știu dacă vă amintiți, dar am avut multă vreme un Humanitas în piață Sf. Gheorghe care într-o zi s-a închis. Am fost tristă o vreme, căci a fost una dintre librăriile copilăriei mele.

Îmi amintesc că mergeam cu mama în fiecare an să căutăm manuale. Prima dată mereu la Esotera, apoi la Humanitas. Era o librărie dezordonată, mică și ușor prea scumpă pentru bugetul de atunci sau cel puțîn așa mi-a rămas în memorie. Dar acolo am descoperit atlase, enciclopedii și prima carte de care m-am îndrăgostit și pe care am primit-o ulterior de la învățătoarea mea: Cuore, inimă de copil – Edmunod De Amicis

Librăria Humanitas, care s-a deschis pe 15 decembrie 2018 și despre care am aflat abia astăzi, este mult mai mare și mult mai organizată. Librarul care m-a întâmpinat, o doamna venită din Cluj, a fost foarte amabilă. I-am urat un călduros bun venit în oraș și mi-a mărturisit că multă lume îmi împarte sentimentul.

Îmi permit să redau un scurt citat din cea mai recentă revistă culturală pe care o citesc de zor – Scena9:

În peisajul ostil, în care librăriile fie dispar, fie sunt comprimate în câte-un raft de papetărie, mai apare câteodată, că o vedenie, o librărie independența care se ia la trântă cu lumea.

Pagina 115, revista Scena9 #1 2018/2019

Citatul de mai sus face referire la librăria La două bufințe din Timișoara

Mi se pare potrivit pentru orice librărie nouă care se deschide în orice oraș. E un citat care m-a impresionat dat fiind pasiunea mea pentru cărți. Oamenii nu mai citesc în ziua de astăzi. Sau dacă o fac, de cele mai multe ori își comandă cărțile online, preferă varianta de ebook sau, și mai ușor, aleg să se uite la un video. Nu zic că e un lucru rău, dar oamenii care nu citesc pierd mult din magia unei cărți care are puterea să te transpună în locuri în care în viața de zi cu zi ai ajunge foarte greu sau să îți expună situații, perspective, idei la care nu te-ai gândit.

Știu că trăim în epoca vitezei, dar într-un fel sau altul, această a îngropat dorința de a călători în timp și spațiu prin cărți. Voi fi egoistă și voi spune că mă simt norocoasă că am descoperit acest univers al cărților și că mă pot întoarce mereu la el pentru că îți oferă posibilități nenumărate.

Nu mi-am permis să fac fotografii in Humanitas. Într-un fel nici nu mi-a stat capul acolo pentru ca nu plănuisem să scriu despre acest loc. A fost totuși un imbold suficient încât să mă pun pe treaba.

Doamna librar m-a invitat marți la o lansare de carte unde am promis că voi încerca sa ajung. S-ar putea sa ne vedem live acolo, dacă veniți, desigur. Aici găsiți evenimentul.

Între timp, vă recomand tare, tare să citiți Scena9. Te pune pe gânduri și te face să ieși un pic din zona de confort. O puteți găsi online sau în librăriile Cărturești.

Mă întorc la contemplat lumea în timp ce savurez un Pumpkin Spice Latte. Să ne recitim cu bine!