COVID încă există. Și nu o spun din statistici. O spun din proprie experiență. Aș fi vrut să o spun cu detașare, dar m-a luat așa pe nepregătite și m-a băgat la somn exact cum a adormit Aurora când s-a înțepat cu fusul de tors vrăjit. Și am dormit, fraților, am dormit de zici că nu exista mâine și nici un făt-frumos care să vină să mă trezească. Bine, chiar n-a existat niciun făt-frumos, dar soarele a răsărit totuși, iar eu m-am trezit.

Ca să fie ca-n basme, 3 zile și 3 nopți am dormit aproape non-stop cu mici pauze în care am mâncat și mi-am luat cuminte medicamentele. M-am simțit ca un jeleu greu mobilizabil, m-am târât prin casă ca o meduză pe plajă și am sperat să nu mă ia cu febră și frison, cu tuse sau alte simptome care ar putea semnifica o agravare câtuși de ușoară.

N-a fost cazul, mi-am făcut somnul de recuperare a nesomnului, apoi pe cel de sănătate și într-un final pe cel de frumusețe. Duminică dimineața mă simțeam deja mai în putere, așa că m-am apucat de făcut curat prin casă. Am rezistat cât să fac la etaj, apoi am mai dormit puțin. M-am trezit din nou, am făcut un pic de yoga și m-am simțit ca după 2 antrenamente HIIT unul după altul. Evident că iar am dormit și m-am trezit după masă și mai în putere.

Senzația pe care o am este destul de prăpăstioasă. Am impresia că voi rămâne mereu un jeleu. Ceea ce într-un fel mă motivează.

Când m-am testat, am făcut-o așa, poate în glumă.

Nu am luat COVID 2 ani și iau așa la final?! Ahm, care final?!

Sunt slabă, mă gândeam. Și în timp ce îmi băgam bețișorul ăla nenorocit în nas mă gândeam că sigur oboseala mea e din cauza lipsei de nesomn și a programului haotic de muncă.

N-au durat 10 secunde și caseta testului rapid s-a colorat instant cu 2 linii, semn că sunt pozitivă. Am făcut ochii mari și m-am resemnat rapid. Am dat telefoane, am rezolvat birocrație, am anunțat prieteni și neamuri. M-am băgat la somn. Și am dormit. Muuult și bine.

Încă mai îmi vine să dorm pe unde apuc. Sunt ca femeile însărcinate care merg pe drum drept și la un moment dat se opresc să-și tragă răsuflarea. Când ești prea pe turbo, are grijă corpul tău să pună frână dacă mintea ta este prea ocupată să-l asculte.

Ar fi bune restricțiile?

Probabil că da, doar că atunci nu s-ar mai termina pandemia. Stai liniștit, domnul rus nu a anihilat virusul ucigaș, doar a luat lumina reflectoarelor de pe el. SARS-COV2 sub orice variantă vrei tu încă își face de cap în liniște. Deja e comunitar. Nu mai știi de unde l-ai luat. Orice anchetă epidemiologică am încercat să-mi fac, am ajuns la concluzia că puteam lua de oriunde. Că am și umblat ca banii ăia răi.

Așadar, masca rămâne ca recomandare, dar ar fi mai degrabă o necesitate. Nimeni nu mai are chef de ea, dar uite, poate nu faci ca mine. Și sunt și vaccinată cu 3 doze.

Să ne recitim în pace! 📖