”Se face atâta tam-tam pentru gripa asta. Doar în fiecare an a fost…” se trezi având acest gând în timp ce mergea la muncă într-o dimineață de sfârșit de ianuarie. Era ora 08:02 și se afla în troleibuzul arhiplin. Avea căștile în urechi și asculta un matinal la radioul preferat. Tocmai auzise la știri că au mai fost confirmate câteva cazuri de gripă, iar crainicul nu se mai oprea din recomandări.

Este foarte important să vă prezentați la medicul de familie dacă prezentați simptome de gripă precum febră înaltă, frisoane, tuse, durere în gât, nas înfundat sau rinoree, dureri de cap, dureri musculare, oboseală. De asemenea, vă recomandăm să vă izolați voluntar la domiciliu și să respectați normele de igienă a mâinilor și a etichetei tusei și strănutului. Continuarea vaccinării antigripale este importantă, precum și purtarea echipamentului de protecție adecvat în cazul vizitelor la spital.

Lângă el o doamnă tocmai strănutase în palmă și își trăgea nasul cu un zgomot pe care îl putea auzi prin căști.

”Ce scârbos…”. Troleibuzul opri în stație și el făcu loc unor pasageri să coboare. Se agăță de bara din mijlocul de transport în comun când acesta a pornit brusc. După câteva minute coborî și el, luând-o la pas pe strada aglomerată. Îl lovi un miros apetisant de covrigi proaspăt scoși din cuptor, așa că se opri la patiserie și cumpără doi covrigi cu sare și un corn cu crenvurst pe care le devoră în mers.

Ajuns la birou, se apucă de treabă. Avea o groază de sarcini de rezolvat și abia aștepta să se termine ziua pentru a ajunge înapoi acasă. Avea să facă un duș și să meargă la Ioana, iubita lui. Aceasta îi promisese o seară specială. Trecuse ceva timp de când petrecuseră puțin timp liber. În ultima vreme, Ioana fusese la nenumărate controale și își făcuse zeci de analize care o epuizaseră. Încerca să găsească o explicație pentru crizele ei de astm.

Tresări când telefonul vibră pe masă. Era un mesaj de la Ioana, iubita lui. ”Dragule, sper să nu te superi, dar aș vrea să amânăm pe mâine seara noastră specială. Diseară trebuie să ajung la un eveniment și nu știu cât durează. Mi-am și uitat inhalatorul acasă și sper să nu mă apuce vreo criză azi…”. Deși pe moment strîmbă din nas, o asigură că totul era în regulă și că aveau să se întâlnească mâine seară.

În drum spre casă se trezi în troleibuz lângă aceeași doamnă scârboasă de azi-dimineață, care acum vorbea la telefon tare și mai tușea din când în când. Fără să vrea, auzi cum aceasta i se plângea lui Mitel:

– Da, Mitele, mă doare capu’ și gâtu’ și-s oboistă ca un câine. Zici că am tras la plug toată ziua. Ei, da’ de ce să merg? Fii serios… Io’ nu-s slabă din fire…

”Chiar nu ești…” s-a auzind zicându-și. Femeia avea undeva la 60 de ani și era mică și zdravănă. Ajunse acasă, își făcu un duș, comandă ceva de mâncare și pierdu timpul până avea să se culce.

A doua zi și a treia zi

Dimineața o luă de la capăt: troleibuz, știri, covrigi, muncă, troleibuz. Seara se întâlni cu Ioana care îi gătise o cină specială, pregătise un film și câteva lumânări. Aveau să se bucure unul de altul o bună parte din seară. 

A doua zi dimineață se trezi cu nasul înfundat și o durere inexplicabilă de cap. Era mai obosit decât se culcase și îl durea ceafa și spatele ca și cum ar fi avut febră musculară. Dar de unde așa ceva când el nu fusese la sală de mai bine de două luni? Decise să bea un paracetamol și să-și vadă de treabă. În stația de troleibuz i se brusc frig. Deși termometrul arăta 2 grade, aceleași grade de ieri și alaltăieri, lui i se păreau că sunt cel puțin -10. Cu greu, fără covrigi, ajunse la birou. Se așeza la laptop și încercă să se concentreze pe muncă. În pauza de prânz își rugă șeful să îl lase acasă și se târî în același troleibuz spre patul lui care îl aștepta dezordonat așa cum îl lăsese de dimineață. 

Se dezbrăcă și dormi până a doua zi. Se trezi pe la 9:00, iar capul încâ îi zvâcnea și îl durea și gâtul. Transpirase toată noaptea, iar cearșaful era mototolit sub el semn că dormise destul de agitat. 

Decisese că e momentul să sune la muncă și să ceară o zi liberă.

Își sună mama și îi povesti cum se simțea. Aceasta îl trimise la medicul de familie. Zăbovit o vreme cu gândul de a nu merge. Lui nu-i plăceau doctorii, mai puțin îngâmfata aia de doctoriță de familie care îl teroriza în fiecare an când era mic. Ba cu nu știu ce vaccin, ba cu măsurători, ba cu regimuri alimentare. Auzi la ea, și-a permis să-l facă gras și dezordonat cu mesele. Doar mă-sa îl învățase să mănânce oridecâte ori îi era foame. 

În fine, s-a îmbrăcat și s-a dus la îngâmfată. Era o coadă interminabilă în holul de așteptare. Plin de babe și de moși care tușeau, strănutau și își trăgeau nasul. Ce o fi fost în capul lui să vină aici…

După vreo 2 ore, îngâmfata îl primit în cabinet. Îi povesti ce îl supăra, iar doamna doctor îngâmfată îi pusese diagnosticul: 

– Dragule, tu ai gripă. O să îți scriu o rețetă de medicamente pe care trebuie să le iei imediat. Îți dau și concediu medical și te rog să nu ieși din casă până vineri. 

”Cum adică până vineri? Eu poimâine am o prezentare foarte importantă la job și tu îmi cer să stau acasă? Păi ce doctor ești tu?” ar fi vrut să spună. Dar alesese să o aprobe, să-i mulțumească și să plece puțin bosumflat.

Acum era acasă, tolănit pe canapea. Privea în gol spre punga de medicamente pe care tocmai o cumpărase de la farmacie și pe care irosise mai bine de 50 de lei.

Sună din nou la muncă pentru a-și anunța lipsa.

I-a scris mesaj Ioanei că nu se simte bine și că va sta acasă. Aceasta se oferi să îl viziteze, iar el acceptă bucuros. Se băgă din nou în pat așteptând ca Ioana să vină și să îl îngrijească așa cum știa ea mai bine. A adormit așteptând-o și a dormit toată noaptea dus.

A doua zi dimineață deja se simțea mai bine. A sunat-o pe Ioana, dar aceasta nu răspunse. I-a trimis un mesaj și nimic. S-a pus să citească câteva știri și s-a îngrozit câte cazuri noi de gripă apăruseră. Parcă nu mai era atât de sceptic. Își verifică din nou telefonul, dar nu avea decât o notificare și nici un mesaj de la Ioana. ”O fi într-o întâlnire” s-a gândit. Era ora 12:30 așa că și-a pregătit o supă pe care a mâncat-o încet, iar apoi s-a ghemuit în pat și a dat drumul la televizor. Se făcuse deja seară, iar Ioana nu dăduse niciun semn. A sunat-o din nou, dar nimic. Atunci s-a gândit să o sune pe Ana, prietena malefică a Ioanei, cum îi plăcea lui să o alinte. 

– Bună, Ana! Ce faci? Cum ești? întrebă el ușor răgușit.

– Sunt la spital, unde ar trebui și tu să fii… Pe unde mama dracului umbli? răspunse Ana vizibil iritată.

– Sunt acasă. Am făcut gripă și medicul mi-a recomandat să nui ies din casă. De ce? Ce s-a întâmplat? De ce urli la mine? a întrebat-o foarte surprins.

– Tu chiar nu știi? 

– Nu, ce să știu? inima lui s-a făcut cât un purice.

– Ioana a avu to criză severă se astm azi-noapte. Seara mi-a spus că o doare capul rău și că are febră mare. I-am zis să se ducă la urgențe, dar a zis că ia un Nurofen și se culcă. Pe la 4:00 m-a sunat mama ei să îmi spună să merg la spital că nu rezistă să fie singură. Ioana a făcut o criză de astm și și-a administrat prea multe pufuri. A găsit-o sufocându-se, iar până a venitr salvarea era deja fără suflu. Trăiește, dar acum e intubată… Medicii spun că a făcut criza pe baza unei infecții respiratorii și bănuiesc că a fost vorba despre gripă. Alo, mai ești acolo?

Mai era, dar nu mai avut glas să zică nimic.

Se așeză înapoi pe canapea și își trecu mâinile prin păr. Un șuvoi de gânduri și întrebări îl loviră ca din senin. De ce nu a ascultat acele recomandări de la radio? Oare el i-a dat gripa Ioanei zilele trecute? De ce nu a purtat nenorocita aia de mască? Ioana, fata aceea drâguță și firavă era acum intubată și se lupta pentru viața ei pentru că el îi dăduse gripă, iar gripa îi provocase o criză severă de astm. Era sigur că era vina lui. Ce se va întâmpla acum? Ar trebui să meargă la spital? Gândurile nu se mai opreau, iar întrebările păreau fără răspuns. Ce avea să facă? Cum ar putea să trăiască cu el însuși?