Autor: Franciso Gerado Haghenbeck
Naționalitate: mexicană
Limbă originală: spaniolă
Data primei publicări: 2009
Genul: biografie, ficțiune, istorie
Editura: Nemira
Nota mea: 5/5

Primul roman biografic cu care am luat contact este această poveste spusă despre Frida Kahlo de F.G. Haghenbeck în Cartea secretă a Fridei Kahlo. De asemenea, tot prin intermediul acestei cărți am cunoscut-o mai bine pe artista despre care știam două lucruri și anume: că e pictoriță și că are o sprânceană în loc de două.

Pe parcursul lecturii am descoperit o femeie puternică, cu vicii și cu o imensă poftă de viață. Faptul că în copilărie a suferit de poliomielită nu a împiedicat-o să învingă boala și să se bucure de copilăria în care tatăl ei, german de origine, a educat-o ca pe fiul pe care nu l-a avut niciodată. Frida a crescut făcând sport într-o vreme în care doar băieților li se cuvenea acest privilegiu.

Cartea secretă a Fridei Kahlo – omagiul adus unui artist complex și neînteles

La vârsta de 18 ani, Kahlo a suferit un accident grav căruia nu-i dădea nimeni nici o șansă de supraviețuire. Deși a rămas cu traume fizice pe parcursul întregii vieți, Frida a trecut și peste acel hop făcând un pact cu ”Nașa” ei, moartea.

Prima ei dragoste, Alejandro, a părăsit-o după accidentul de la 18 ani, fapt care i-a îngreunat recuperarea. Fata a fost țintuită la pat timp de trei luni după accident, perioadă în care a pictat printre primele ei autoportrete.

„Să ai curajul să trăiești, căci de murit, oricine poate muri.” Pagina 92

Căsătoria artistei cu Diego Rivera a fost tumultoasă datorită nenumăratelor aventuri pe care și el, dar și ea le-au avut. Frida a descoperit arta bucătăriei de la fosta soție a lui Diego, Lupe, care i-a sugerat faptul că prin mâncare va reuși să îl țină alături de ea.

Deși nu știam de bisexualitatea pictoriței, nu m-a surpins foarte tare această informație. Datorită contextului în care a fost crescută, a familiei, dar și a faptului că-i mințise pe toți în legătura cu data nașterii ei, acest aspect a trecut tangențial pe lângă mine. Nu spun mai multe, ci vă voi lăsa pe dvs. să descoperiți de ce și în ce context.

„Practic, Frida intrase până în adâncul bucătăriei, locul acela magic unde femeile se întrunesc pentru a-și împărtăși necazurile, iubirile și rețetele de mâncare.” Pagina 104

”Oricine îți dă ascultare dacă îi oferi o masă bună.” Pagina 211

Mâncarea unește oamenii

Un alt lucru pe care l-am învățat pe parcursul lecturii este că mâncarea unește oamenii. Fie că este vorba despre străini sau oameni pe care-i iubești, o rețetă preparată cu suflet face miracole în relațiile interumane.

”Culoarea este, în general, un mijloc de a exercita o influență directă asupra sufletului. Ochiul este ciocanul care călește. Sufletul este un pian cu multe coarde. Artistul este mâna care, cu ajutorul unei anumite clape, face să vibreze sufletul omului.” Pagina 217

Totodată, lectura este bogată în descrieri ale tradiției mexicane. Fie că este vorba despre dansuri specifice, locuri sau obiceiuri, autorul a avut grijă să descrie până și cele mai mici detalii, fiind totuși atent să nu plictisească. Apreciez acest lucru și mă face să-mi doresc să citesc mai mult. Consider ca este important ca o lectură să conțină acel echilibru între descriere și narațiune, a doua fiind presărată cu dialoguri pentru a anima situația.

”Licuricii au început să se grupeze în forme ciudate, regrupându-se apoi cu atâta iuțeală, încât în curând au alcătuit un caleidoscop care strălucea în întuneric. Fâlfâitul aripilor insectelor a răsunat în noapte. Frida a rămas încremenită de acel miracol, observând imaginile care se desfășurau în fața ei. Ca o trăsătură de penel a lui Seurat, fiecare gâză participa la crearea unei imagini în stil poantilist, pe care retina Fridei a identificat-o încetul cu încetul.” Pagina 223

De asemenea, lectura cuprinde multe momente și personaje istorice. Este menționat momentul în care modelul Dorothy Hale se sinucide, iar Frida este rugată să picteze un tablou in memoriam. Aceasta reinterpretează sinuciderea într-un tablou în trei faze. Deși este considerat o operă de artă, nu a fost văzuți cu ochi buni la momentul respectiv. S-a vorbit despre o sfidare a morții, despre batjocora pe care Frida o aduce familiei răposatei.

”- Să-ți prelungești viața cu riscul de a suferi? Existență în schimbul durerii? Dacă ți-a oferit această învoială, nu mi se pare ceva rău. La urma urmelor, ne naștem pentru a suferi, i-a murmurat Frida.” Pagina 241”

Apar menționate personaje cunoscute ale artei, dar și ale istoriei, cum sunt Salvador Dali, Pablo Picasso, Lev Troțki și mulți alți susținători ai comunismului. Familia Rivera era practicantă a acestei doctrine.

”- Eu nu pictez nici vise, nici coșmaruri. Îmi pictez propria realitate, a răspuns Frida.” Pagina 261

„Cartea secretă a Fridei Kahlo – F.G. Haghenbeck”]”- Viața mea o reprezintă pictura mea. Totul a luat naștere din dorința de a îndepărta repulsia și durerea. Acum se spune că sunt pictoriță suprarealistă.
– Vezi și tu cum stau lucrurile, drăguțo… eu voiam să fiu pictor și am ajuns Picasso.” Pagina 261 

O lectură plăcută, educativă și revelatoare

Din punctul meu de vedere, lectura este nu doar plăcută, ci educativă și revelatoare. Îți trezește curiozitatea de a afla mai multe despre o lume uitată. Mi-a plăcut enorm felul în care viața unui personaj remarcabil din istoria contemporană este pusă pe hârtie.

Recomand cu căldură această biografie mai ales celor cărora le este teamă de acest gen. Pe mine m-a determinat să fiu curioasă de biografia lui Salvador Dali, dar și de cea a lui Adolf Hitler. Am și comandat cărțile, așteaptă cuminți la rând.

Faptul că am ales atâtea citate sper să vă convingă să puneți mâna și să citiți acest roman pentru că merită. Aș fi scris mult mai multe, dar nu vreau să stric plăcerea. 🙂

Abia aștept să-mi spuneți dacă v-a fost pe plac sau nu lectura și sunt curioasă ce alte biografii ați mai citit.