Stâlpii pământului

Autor: Ken Follett

Număr de pagini: 973

Limbă originală: engleză

Nota mea: 4/5

Stâlpii pământului sau The Pillars of the Earth sau Die Säulen der Erde este cartea pe care am citit-o în  două limbi, pe parcursul a mai bine de doi ani. Am primit-o în 2013 de lao prietenă din Germania, pe germană și m-am și apucat de ea. Ediția nemțească având peste 1250 de pagini, îmi era greu să o car după mine și să citesc atunci când aveam timp și chef. Așa că am citit când am apucat doar acasă.

Deși mă prinsese povestea nu aveam foarte multă tragere de inimă, dar mi-am propus să nu mă las până nu o termin. Excursia la Reutlingen din vara aceasta a fost decisivă pentru ca eu să apuc să termin această carte. Am citit aproape tot drumul și la dus și la întors, adică peste 20 de ore și ajunsesem aproape de final, doar că amețită cum sunt, am lăsat cartea în autocare și dusă a fost.

Nu credeam că voi fi atât de tristă din cauza pierderii uneri cărți, dar am fost. Și repede, repejor mi-am dat jos de pe net varianta electronică…în engleză. Nu-i bai, a fost ok și așa și am citit pe nerăsuflate cartea până la final.

Stâlpii pământului nu poate fi numită drept o capodoperă literare, ci mai degrabă o carte de duzină.

Deși mi-a plăcut că reușește să acopere toate păturile sociale din Evul Mediu timpuriu, romanul nu este suficient de bine documentat, încât să-l pot clasifica, cel puțin din punctul meu de vedere, drept un roman istoric. Și e și bine așa, pentru că dacă aș fi vrut să citesc istorie, citeam ceva ”mai serios”. Oricum, mi-a plăcut că a surprins anumite ritualuri medievale, anumite munci și obiceiuri din perioada anilior 1100-1200.

Romanul reușește să acopere toate păturile sociale ale perioadei la care se referă, însă construcția psihologică a personajelor este destul de săracă.

Nu că aș fi eu mare iubitoare de psihologie a personajelor, însă trebuie să recunosc că o scriitură bună implică și o serie de personaje bine conturate. Deși Follett descrie și istoricul și felul în care gândesc personajele, parcă le lipsește esența.

Interesant este felul în care sunt așezate personejele și conflictele între ele. Avem personaje pozitive și negative din fiecare nivel social.

Stâlpii pământului încearcă să prezinte o continuitatea a omului și să-i redea condiția, traiul, omițând descrierile ample și metaforele.

Deși pentru mine a fost o lectură plăcută, pentru că îmi vine ceva mai greu să citesc în limba engleză, trebuie remarcat faptul că înșiruirea cuvintelor este destul de simplă și, aș spune, ieftină.

Firul narativ urmărește mai multe planuri, cel al lui Tom Builder, al Alienei și al Starețului Phillip, iar în a doua jumătate a romanului și cel a lui Jack, fiul văduvei Ellen. Cel mai mult mi-a plăcut să urmăresc povestea Alienei, pentru că evoluția ei mi se pare surprinsă cel mai frumos.

Există câteva momente de suspans foarte bine realizate și transpuse în scris, dar acestea nu compensează descrierile monotone și monocrome.

I-am acordat totuși 4/5 stele pentru că m-a ajutat să-mi dezvolt capacitatea de a citit în germană și engleză. Fiind o carte ”de duzină”, este foarte ușor de citit și de înțeles. Nu aș recomanda lectura ei în limba română pentru că informația pe care o aduce cu sine nu hrănește foamea unui cititor înrăit. Este o carte bună pentru un ”începător” într-ale lecturii sau pentru cineva care dorește să citească în engleză sau germană.

Există și ecranizarea acestui roman sub forma unui mini serial de 8 episoade. Eu l-am urmărit aici. Aștept părerea voastră 🙂

Dacă vreți să comandați această carte o puteți face aici.