Stop cadru
Azi am spus stop cadru pentru o secundă. M-am uitat în jurul meu. Am văzut oameni care mergeau pe stradă, fiecare cu o altă mimică, cu un milion de gânduri şi probleme.
Am văzut mămici cu bebeluşi în braţe şi bătrâni ţinându-se de braţ. Am văzut porumbei ce se scăldau îmtr-o apă mizeră şi copii ce alergau nestingeriţi. Am contemplat peisajul fără să mă pot gândi la ceva concret. Tot ceea ce îmi trecea prin minte era întrebarea „Cum ar fi viaţa mea, dacă aş fi ei?„
Spuneam că viaţa e uneori nedreaptă şi dărmână ceva, în timp ce noi construim în altă parte. Ne face să ne simţim neputincioşi.
Cei puternici vor lupta să ţină totul în picioare, iar cei slabi vor alege un singur punct unde să construiască, lăsând totul în jur să se dărâme.
Cât de mult se poate dărâma?
Eu vreau să fiu slabă. Nu mai vreau să mă mai lupt cu oamenii din jur. Oricum vor face aşa cum vor crede de cuviință, vor alege aşa cum consideră, fără a lua în considerare toţi factorii.
Nu mai vreau să lupt cu oamenii pe care-i iubesc pentru a înţelege de ce fac unele lucuriri. Nu am să mai lupt cu ei nici ca să mă fac înţeleasă. Pentru că luptând îmi consum energie importantă, pe care o pot utiliza făcând cu totul alte lucuri. Cine mă iubeşte, mă va îneţelege.
Am investit sentimente pe care acum, deşi nu le regret, mă întreb dacă au fost degeaba. De ce să mă simt eu umilită şi înjosită în locul altcuiva? De ce să strig când ceva nu este neînregulă, pentru că oricum voi fi privită ca o ciudată.
Stop cadru. Sunt genul de persoană care încearcă să împace pe toată lumea.
… să nu supere pe nimeni, să facă în aşa fel încât să fie bine pentru toți şi am ajuns la concluzia că oamenii te iau de prost. Adevărul este că urăsc să fac asta – să împac pe toată lumea. Pe de altă parte îmi e teamă să nu o fac.
Vrând să experimentez, am abordat o atitudine de arogantă şi aparent oamenii m-au găsit interesantă. Dar eu nu sunt aşa, nu pot fi aşa! Cred că e importantă părerea celor din jur într-o mică măsură. Mai cred că fiind noi înşine câştigăm mult mai mult. Dar acest aspect nu mai e la modă acum…
Tina Xtina
Lucrul cu omul este intotdeauna cel mai greu. E admirabil ca ai vrea sa impaci pe toata lumea, dar, din pacate, nu se poate. Cine va avea de pierdut, vei fi tu. In toata aceasta dorinta de a nu supara pe nimeni, focalizeaza-te insa pe propria persoana mai mult decat pe ceilalti, caci e posibil sa vina ziua in care pe ceilalti nu ii va interesa cat te deranjeaza pe tine si poate va fi prea tarziu sa schimbi ceva. Nu e egoism ceea ce spun eu, ci e previziune. In fond, pe nimeni nu du doare mai tare ce ti se intampla tie, decat pe tine insati.
Tina Xtina
P.S. ador noua fatza a blogului. Macii sunt iubireaa mea de suflet 🙂
Elly Weiss
Cred ca cel mai bine este sa fim noi insine. Cu orice riscuri. Seman cu tine. N-as putea face multe lucruri, nu pot face anumite lucruri decat din convingere.
Si eu as dori sa-i impac pe toti cei din jur 🙂 Nu reusesc intotdeauna dar macar incerc.