Am obosit să mai scriu, să mai alerg, să mai fiu…
Am obosit. Aia e.
Cred că îmi pierd îngerul inspirației pentru că pur şi simplu nu mai pot scrie. Cred că am să mă sufoc în propriu-mi haos şi zgomot ce se regăsește între cele două urechi care aud multe şi nimic, în spatele ochilor care văd multe şi ascund adevărul, în spatele nasului care tânjește după un miros numai al lui…
Am obosit să fiu singură şi am obosit să mă lupt în locul altora pentru că asta fac oamenii singuri. Se bat pentru iubirea altora. Nu e o cauză nobilă, nu e nici josnică, este pur şi simplu o ocupație.
Însă nu este nimic mai frumos decât să vezi iubire înflorind sub ochii tăi, să vezi oamenii cum se schimbă sub influența ei, cum se maturizează, cum învaţă să lupte şi să facă orice unul pentru altul.
Dar am obosit să privesc. Nu cer nimic şi nu mă plâng e doar o tristă constatare, o simplă analiză a eului meu.
Sunt unele lucruri pe care nu ni le poate spune nimeni, ci noi trebuie să ne convingem de ele, să le descoperim şi să le combatem….
Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.
Mihaela Pojogu
"nu este nimic mai frumos decât să vezi iubire înflorind sub ochii tăi, să vezi oamenii cum se schimbă sub influența ei, cum se maturizează, cum învaţă să lupte şi să facă orice unul pentru altul."
nu chiar orice pentru ca sunt multe chestii interpretabile.
Asa cred si eu ca nu e suficient sa "stai" si sa iubesti fara sa o intretii, fara sa o ajuti sa creasca.
brontozozo
Acum exact un an eram in situatia de a paraliza in urma unei herni de disc. Am ramas blocat timp de 10-11 zile intr-un fotoliu pana am ajuns sa ma operez. Numaram minutele, orele, zilele… uitandu-ma pe tavan pt ca nu puteam sa ma concentrez sa citesc sa ma uit la un film ceva…. eram doar eu cu mine insumi. Nici nu puteam dormi de durere. Am petrecut timp numai cu mine gandindu-ma la ceea ce an facut, bun sau rau, la ceea ce aveam de facut, daca mai aveam… m-am privit pe mine. Am vorbit cu sufletul meu. Am realizat atunci cati prieteni am… Apoi am vazut in spital oameni care au muncit toata viata lor si erau distrusi iar chirugia si asa cu probleme si lipsuri, nu face mare lucru si … s-a produs inevitabilul. Am inteles ca fiecare clipa trebuie traita, dar nu asa cum le-am trait pana atunci. Trebuia sa schimb modul de a privi lucrurile. Am un baietel de 8 ani pt care merita sa lupt, am parinti. Timpul e pretios.
Pe toate retelele de socializare vezi rahaturi de genu… ca singuratatea…
"Singuratatea este soarta tuturor oamenilor inzestrati cu o capacitate deosebita: ei o vor deplange uneori, insa o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre doua rele (A.Schopenhauer)"
Alina
Am trait si eu panica singuratatii, asa cum am si tanjit cateodata dupa ea! Un singur compromis nu am facut – orice sau mai degraba oricine in locul singuratatii! Sper ca singuratatea ta sa fie doar temporara!