Mergând azi spre casă, unde mă aștepta Oma (85 de ani), mi-a trecut prin minte o constatare la persoana mea. Mereu când citesc ceva – fie o carte, un articol, un post pe blog – mereu mi se formează în minte o voce. Parcă îmi citește cel sau cea care a scris textul respectiv.

Uneori vocea este caldă, plină de emoție, alteori este entuziastă, energică sau calculată. Și mi se pare ciudat. Când am început să citesc bloguri toate aveau aceeași voce – seacă, monotonă, parcă trasă de păr. Pe parcurs am început să-mi șlefuise urechea interioară și să le diferențiez.

Mă amuză faptul că atunci când îmi citesc SMS-urile aud vocea expeditorului în cap și cam știu dacă e supărat, fericit, plictisit…

Cred că oamenii cu blog, bloggeri și cei care scriu sunt cu adevărat valoroși atunci când au un stil propriu. Nu-mi plac cei care copiază. Pe de altă parte pot să susțin sus și tare că durează o perioadă de timp să îți dezvolți propria voce pentru că citind mult, poți fi influențat. Informația trebuie filtrată!

Ciudat sau nu, cred că tuturor ni se întâmplă acest lucru. Dacă ar fi să aleg o voce preferată, nu cred că aș putea să o fac. Pot să spun însă sigur, că urăsc vocile înțepatelor :))

Voi auziți aceea ”voce” atunci când citiți?