🍄 Locul de muncă nu te ține în brațe când ți-e greu și nici nu te așteaptă cu mâncare caldă

Locul de muncă nu te ține în brațe când ți-e greu. Nu îți face de mâncare și nici nu îți aduce ceai cald când ești bolnav. Locul de muncă este o sursă de a face bani pentru a-ți trăi viața. Punct. Repetă după mine – locul de muncă nu este viața ta. Face parte din ea, însă nu are voie să îți ocupe tot timpul și toată energia.

Dacă ești tânăr, entuziasmat și neliniștit ca mine, cu siguranță vei spune că aberez. Că am luat-o pe ulei și că habar nu am despre ce vorbesc. Știu, am trecut și eu prin acest șoc. Cum adică să nu mă dedic în totalitate muncii? Cum să am nevoie de timp liber? Cum adică să mă relaxez și să nu fac nimic? Uite așa. Viața este făcută pentru a fi trăită. Iar dacă găsești sensul vieții doar în muncă, înseamnă că mai ai foarte mult de explorat, văzut, gustat și înțeles din viață.

Locul de muncă de aduce validare și bani

Căutăm prea mult validare de la job, ne dedicăm prea mult și uităm că jobul este doar un loc. Și reununțând la această balanță, uităm să mai fim oameni. Pentru că dacă mă întrebi pe mine, ca să fii om la job, trebuie să ai o viață acasă.

Și oricât de simpatică e colega sau colegul de muncă, nu te va ține în brațe după ce te va certa șeful. Sau după ce ai gafat cu un client. Pentru că locul de muncă înseamnă competiție, înseamnă afirmare și validare. Și oricât de mult ți-ai dori să găsești o a doua familie acolo, cea care poate îți lipsește acasă, de cele mai multe ori vei fi dezamăgit.

Locul de muncă și cariera nu trebuie să fie viața noastră

Însă ai nevoie de competiție în viață. Ai nevoie să te simți validat, să câștigi bătălii, așa cum ai nevoie să te simți iubit. Ce-ar fi dacă fiecare am pune aceste nevoie în planul corect și nu am mai duce bătălii acasă și nici iubiri la muncă?

Nu cred că merită să sacrifici viața personală pentru o avansare sau pentru mai mulți bani. La fel cum nu cred că doar de acest tip de validare avem nevoie. Sigur că e normal să îți dorești să fii bun și apreciat. Mereu să te întrebi – cu ce preț? Pe de altă parte, sunt momente la job în care chiar îți dorești să faci mai mult. Și e perfect normal atâta timp cât nu uiți de echilibru.

Și mai este ceva. Dacă locul de muncă și cariera devin viața ta, cât de trist ești tu cu adevărat? Cât de teamă și de ce te ascunzi de fapt? Cred că merită să reflectezi la acest lucru.

Cu toții cădem la un moment dat în această extremă. Este un refugiu bun. Scapi de problemele personale, te scufunzi în sarcini și rezolvi probleme. Te simți util, te simți apreciat. Cred totuși că pe termen lung toate aceste beneficii efemere sunt doar atât – dopamină trecătoare. Oxitocina te așteaptă acasă.

Poate mă înșel. Însă mi-a plcăut mult vorba unui coleg – spitalul nu e birt să stai toată ziua. Am cugetat la asta. Uneori stau prea mult, alteori nu-mi vine să mă duc deloc. Și cu siguranță e nevoie de o balanță, de un echilibru – că și ce-i prea mult strică.

Să ne recitim cu bine! 🍄