🥖 Mașină de făcut pâine și fata de oraș. O idilă de câteva zile

🤓 Mama colegei mele de bancă din liceul avea o mașină de făcut pâine. Presupun că o are și acum, însă amintirea acelor sandvișuri cu pâine făcută în casă îmi lasă și acum gura apă. Derulăm vreo 10 ani mai târziu. Fata de oraș, adică subsemnata, se apucă în vreme de pandemie să facă pâine.

Consultă rețetele Jamilei, frământă și coace de zor. Și uite așa, în timp ce frământa o bunătate de aluat, își amintește de acele sandvișuri delicioase. Ia telefonul, consultă statusul financiar și decide că e momentul să investească în ceva inteligent. Prea s-a bătut pe spate pentru cana filtrantă și prea bună investiție a făcut atunci.

😍 Cu nerăbdare în suflet și mult entuziasm, comandă o mașină de făcut pâine. Ce greu trec cele câteva zile între comandă și livrare! Cât s-a mai perpelit fata de oraș de dorul pâinii negre cu semințe.

Trec 4 zile, sună curierul și ca prin minune, mașina ajunge acasă. Fata de oraș o despachetează cu grijă, descarcă rețetarul și se apucă de programat și încărcat mașina de făcut pâine.

Ca în orice relație, deși lucrurile par promițătoare la început, pe parcurs ele pot începe să scârțâie.

Primul pas greșit: a adăugat în oridine aleatorie ingredientele în mașina de făcut pâine. A ieșit maglavaisul acesta:

🤷 Evident că fata greșise. Nu-i nimic, m-am gândit gândit, nimeni nu s-a născut învățat. A doua zi, o iau de la capăt. Aceeași rețetă, de această dat cu cantități și ordinea ingredientelor ca la carte. Deja devine prea personală întreaga poveste.

După aproape 2 ore de mers și un miros dulce în bucătărie, mă trezesc cu minunăția de mai sus. Am respectat ingredientele, cantitatea și ordinea lor. Singura greșeala, mă gândesc, este că am pus drojdie lichidă și am setat un program prea scurt. Mbun. Vine mâine, fata de oraș se pune de făcut pâine din nou. Dar stai, stai puțin! Nu am decât drojdie umedă… ÎMI TREBUIE USCATĂ!

😷 În plină pandemie, m-am dus în oraș înarmată cu mască și mănuși și am căutat în 5 (!) magazine drojdie granule.

Am găsit într-un butic dintr-un colț de bloc. Avea supra-preț, evident, însă m-am simțit ca și cum i-aș fi învins și pe greci, și pe romani în aceeași zi.

Fug acasă, pun mașina, măsor cantitățile, le adaug în ordine, pun drojdia granule și mă rog de minunata  mașină să-mi facă pâine bună. După 2 ore, scot pâine rumenă și crocantă la exterior și dau să o tai.

💔 Dar ce, ce să tai? Că miezul era, țineți-vă, necopt. Și atunci fetei de oraș îi sare țandăra și simte cum pulsează o vinișoară de pe frunte.

Îmi revin în fire, expir pe nas ca un dragon și 5 minute mai târziu, nu-mai-prea-minunata mașină de făcut pâine este în cutia în care a venit cu formularul de retur completat.

O despărțire rapidă, cu puțină durere și multe regrete. Câte pâinici frumoase am fi făcut împreună, câte sandvișuri delicioase… Mai bine că te-ai dus. Oricum sunt la dietă. 🙄

Următoarea achiziție este un cuptor electric pe care abia îl aștept să vină. Sper să am mai mult noroc. În ceea ce privește pâinea, rămâne să o frământ la mână. Sau mai bine să o cumpăr din magazin.

Să ne recitim cu bine! 😊