Mini colecție de reviste din 2003 și până astăzi

Îmi este destul de greu să-mi amintesc când am răsfoit prima revistă. Cert este că de-a lungul celor 22 de ani, mi-au trecut pe sub ochi pagini colorate cu informații prețioase care m-au inspirat și educat.

Făceam aseară curat într-un dulap și am găsit un teanc de reviste istorice. Apoi mi-am amintit de teancul de reviste glossy, apoi de cele din copilărie (puse într-o cutie în pod). Și uite așa, pe la ora 22:00 mă apucam de conceput acest articol.

Așadar, după o ședință foto cu fundal de podea în miez de noapte, doamnelor și domnilor, în aplauzele dumneavoastră, o mini colecție de reviste de și pentru toate vârstele. Le-am așezat pe categorii, apoi pe distribuitori și ani.

O ultimă mențiune – colecția este ceva mai mare, însă nu-mi amintesc cu exactitate unde sunt restul numerelor. Sigur nu s-au rătăcit, sub nici o formă nu s-au pierdut. Pur și simplu n-au avut chef de poze.

Colectie de reviste – categoria istorie

Recunosc, aceasta-i moștenită. Pe vremuri, adică pe când învățam să scriu și să citesc, ai mei erau abonați la tot felul de reviste istorice, în special cele cu caracter dacic. Așa se face că după aproape 15 ani, am descoperit numere pe care abia aștept să le citesc. V-am zis de excursia din Țara Hațegului, deci se mulează perfect pe interesele actuale.

Numerele datează din perioada 2003 – 2005.

Adevărul este că nu am mai cumpărat de mult Historia. Bucuria mare este că încă se găsește în format print, iar prețul abonamentelor este foarte mic. Am căscat ochii navigând pe site-ul lor: prețul unui abonament pentru 24 de luni este de 154 de lei, adică 6,5 lei/număr.

Revista Dacia, publicată de Dacia Revival International Society, a fost/este o promisiune a istoriei reale a poporului român. Sub conducerea medicului Napoleon Săvescu, apariția era lunară și costa 10.000 lei, 10 RON azi, iar pentru străinătate se vindea cu 1,5 dolari. Astăzi nu știu ce s-a ales de această publicație, iar site-ul lor nu mă ajută deloc.

Vă mai amintiți de Arborele Lumii? La noi a fost o întreagă nebunie. Nu cumva să ratăm un număr, ori să se strice vreun exemplar. Cu toate acestea, nu cred că am toate edițiile. Cei care le vând online, par că au mai multe.

Oricum, colecția rămâne valoroasă căci cuprinde informații din multe domenii. Numai să ai răbdare să le citești.

Colectie de reviste: National Geographic + speciale

Ce vedeți în fotografiile de mai jos sunt numere din perioada 2003 – 2005 National Geographic Junior, un supliment pe care îl așteptam cu nerăbdare. N-am avut abonament la el, dar mă prezentam conștincioasă la chioșcul din colț lună de lună. După un an s-a rupt filmul. M-a lăsat memoria și nu mai știu de ce nu l-am mai achiziționat. Poate a dispărut sau poate n-am mai fost curioasă (deși mă îndoiesc).

Apoi, National Geographic Traveler este un supliment descoperit în 2014 (coperta cu Budapesta). Îmi amintesc primul gând avut după ce citisem editorialul: într-o zi voi scrie pentru această revistă. Eh, nu s-a întâmplat, dar niciodată nu e prea târziu.

A treia secțiune este Nat Geo clasic. Primele 9 numere sunt din 2003 – 2004. Ultimele de jos datează de anul trecut. De remarcat este că revista și-a păstrat acceași structură. Dacă facem un pas și mai mare în trecutul acesteia, observăm că logo-ul, acel chenar galben, există de la începutul secolului al XX-lea ușor stilizat în zilele noastre. El îmbrățișează practic coperta.

Abonamentul pentru 16 numere este de 116 lei (7,25 lei/număr) și se poate achiziționa aici. Din punctul meu de vedere, revista își merită toți banii, poate chiar mai mult!

Numărul din stânga datează din 2017, iar cel din dreapta din 2004. A se vedea diferența/asemănarea la cei 13 ani diferență.

Colectie de reviste: categoria glossy

Revistele de fete, cele glossy, le-am descoperit în gimnaziu. Citeam cu înfocare Bravo Girl, Popcorn și Cool Girl. Făceam colecție de postere și mă certam cu mama. Ea zicea să le lipesc doar pe dulap, eu insistam să le pun pe perete. Până când, într-o zi a picat zugrăveala și cu ea s-a dus și cheful meu de scoci pe pereți.

Cool Girl a fost revista adolescenței mele

Deși nu știu cum de mai am doar 2 exemplare, de la Nat Geo am trecut la Cool Girl. Știți, hormonii, adolescența, fluturi și alte cocomârle. Așteptam noul număr pentru megateste, dar și pentru câteva rubrici precum real life, boys, flirt și sex.

No, acum n-are rost să ne ascundem după deget. Au fost o sursă importantă din care am aflat informații și m-a ajutat să-mi formez o opinie despre relații și nu numai. Iar privind înapoi, mi se pare că oamenii de la Cool Girl făceau o treabă excelentă.

După Cool Girl, am pierdut șirul descoperirilor. Am explorat cam tot ce se poate, însă n-am fost niciodată constantă. Am rămas cumva atașată de Elle pentru inspirația vestimentară, iar de Unica pentru redactorii ei. Pshychologies m-a interesat pentru interviuri, iar Viva și Glamour pentru modă.

Joy a făcut parte din viața mea o perioadă de timp. Era ceva mai ieftină decât mai marile ei surori de la Ringier, dar ceva mai inteligentă decât Cool Girl.

Restul au fost exact așa cum s-au nimerit. Mă uitam pe site-urile trusturilor la prețul abonamentelor. Mi se pare foarte mic, dar poate sunt de pe altă planetă având în vedere că n-am fost niciodată consecventă. Cu toate acestea, am adunat câteva numere în perioada 2012 – 2017.

În majoritatea cazurilor, am ales revista pentru cine era pe copertă. Superficial, știu. La un moment dat voiam să scriu un articol despre reviste și să mă plâng că există prea puțin text și prea multe reclame. Apoi am învățat să iau exact ce am nevoie din fiecare – o doză mai mică sau mai mare de inspirație.

Mai acele reviste cu care am o poveste. Bine, ele nu știu acest lucru, însă le-am descoperit în urma unei întâmplări și mi-au rămas cumva la suflet. 🙂

Revista Tango – Marea Dragoste

Nu-mi amintesc când a fost, probabil prin 2011-2012 când am descoperit Revista Tango. De Alice Năstase Bucuiuta auzisem în contextul job-ului. Dânsa scrisese o carte pentru Avon, iar eu o citisem cu patos. Mare Dragoste face parte din categoria musai să scriu o dată pentru ei. Dacă mă vor, desigur.

Publicația se diferențiează de alte reviste prin cele 2 coperți pe care le are. De oriunde ai începe lectura, te bucuri de interviuri cu substanță și articole documentate.

Cele 3 exemplare de mai jos sunt aporoape contemporane. Cel care-i pe dos, adică primul din dreapta datează din august 2013. Restul sunt din 2017.

Decât o revistă sau DOR

Am descoperit DOR-ul prin 2015, dar nu m-am abonat niciodată. Am cumpărat în total 4 numere, dintre care 2 s-au pierdut prin găurile negre ale bibliotecii. Reportajele sunt foarte bune, bazate pe fapte și date reale. Sunt obiective și profunde, pe alocuri înspăimântătoare.

Citești tu, orășean cu bulă de social media, despre viața reală și te crucești, apoi te ia cu panică și începi să te întrebi de ce se întâmplă cutare și cutare. Apoi vezi realitatea cu alți ochi. Cel puțin aceasta e experiemnța mea cu această publicație. Sunt foarte bune textele și ai super mult de învățat din fiecare număr.

Abonamentele sunt decente și se pot accesa aici. Și pe cuvânt că am corupt încă 2 persoane care s-au și abonat în vara lui 2017.

În loc de concluzii

Mi-a făcut bine acest articol și sper că și vouă. Desigur, m-a ușurat puțin și la buzunar, căci vreau să mă abonez la DOR, Nat Geo și una dintre revistele glossy. În rest, sigur o să mai cumpăr reviste. De cele mai multe ori haotic și mai ales în momentele în care simt că am nevoie de inspirație. Până la urmă, pentru acest lucru sunt revistele – să inspire și să educe sub orice formă.

Deși nu sunt un consumator înrăit, nu vreau și nu cred că print-ul va muri. Ce e mai frumos decât mirosul prospăt de cerneală așezat pe coli care-ți scârțâie între degete?

Sunt curioasă cine mai are o mini sau mega colecție de reviste. Aș fi curioasă de cele din secolul trecut. Voi ce reviste mai citiți? La ce aveți abonament? 🙂