Iubirea. Ce este și cu iubirea asta? Te ridică pe cele mai înalte culmi, îți dă aripi să zbori, îți arată o părticică din rai și îți dă speranță că mâine poate fi mai bine. În același timp te aruncă într-un abis de incertitudini, confuzie. O inimă poate iubi până la infinit și se poate frânge ușor. Însă la fel de ușor se repară și este fără cusur. Apoi peste o clipă se sparge la loc.

Ce este și cu iubirea asta?

Este o gură de oxigen într-un mediu toxic, un stop de apă în deșert, o rază de căldură pe timp de ger, o pelerină de ploaie în timpul furtunii și o luminiță la capătul tunelului.

Totodată ea este o poluare a sufletului, un deșert ce înghite orice strop de apă, gheața din sufletului îndrăgostitului și fulgerul din timpul furtunii.

Ce este și cu iubirea asta? Nimeni nu știe. Nimeni nu i-a dat de capăt și nimeni nu a găsit un răspuns concret. Milioane de lumini au încercat să lumineze misterul, dar l-au adâncit tot mai tare. Este un fel de corolă a lumii, ce nu a fost deloc atinsă, cu atât mai puțin sugrumată.

Este o floare de plumb și un joc secund mai pur. Este jocul soarelui și al lunii. Este zi și este noapte.Este un joc al sentimentelor pe care noi nu le putem controla. Suntem doar niște pioni. Suntem exact ceea ce ne înfricoșează cel mai mult.

Iubirea vine odată cu o mare responsabilitate.

Ai datoria să înveți să crești alături de cel pe care-l iubești. Să creșteți împreună și să înfruntați lucrurile împreună. Te învață să lupți pentru ceea ce e al tău, să-ți calci orgoliul, să faci lucruri pe care nu le-ai fi făcut niciodată și să înfrunți pe toată lumea. Iubirea te face puternic, dar în același timp vulnerabil. Îți dăruiește o clipă de fericire și îți cere în schimb cinci de tristețe.

Însă niciodată iubirea nu va lăsa socotelile neîncheiate.

Adevărul este undeva la mijloc. Întotdeauna.