Alter.Ego
Autor: Ana Mănescu
Anul apariției: 2014
Editura: Herg Benet Publishers
Număr de pagini: 209
Pagină de Facebook: Alter.Ego
Nota mea: 5/5
Am cunoscut cartea într-o postare de pe facebook, iar primul lucru care m-a atras la ea a fost titlul. De ce? Pentru că am și eu un Alter.Ego aici pe blog. Mi-am spus că trebuie neapărat să citesc acest roman așa că mi-au trebuit doar 5 minute ca să îl comand. În mai puțin de o săptămână răsfoiam cartea, curioasă până la urechi despre frământările altora.
Primele pagini le-am devorat flămândă, regăsindu-mă parcă în trăirile Sonnjei, dar apoi, cu timpul suspansul a trecut, entuziasmul s-a răcit, pentru că obsesia personajului principal pentru o lume ireală, pentru un vis mă sufoca.
Am lăsat cartea din mână, pentru că-mi părea că nu are nici un rost.
Apoi săptămânile mele s-au complicat, iar timpul nu mai voia să aibă deloc răbdare cu mine, deși îl rugam frumos să-mi dea măcar un pic de răgaz.
Săptămâna trecută însă, mi-am spus că nu mai am voie să las lucrurile neterminate și pentru că cel mai ușor și la îndemână mi-a fost să mă reapuc de citit, am luat Alter.ego și nu l-am mai lăsat din mână.
Nu am înțeles mai nimic, citind efectiv, pentru că nu poți înțelege doar fragmente din gândurile zgomotoase. Oricum nu aceasta era ideea, Ana Mănescu nu-și dorea ca noi, cititorii ei, să-i înțelegem povestea. Ci și-a dorit ca noi să înțelegem că la 20 de ani, tinerii trec printr-un fel de purgatoriu care-i consumă, ei încercând să-și descopere rostul în viață. O spun din proprie experiență că la 20 de ani nu știi cine ești, ce vrei sau ce cauți în lumea aceasta.
Te năpustesc întrebări fără răspuns
și ai impresia că ești singur pe lume și că acei oameni din jurul tău gravitează în jurul tău pentru a-ți suge esența vieții…
”Omenii mei sunt lumea mea.
Dumnezeule…
Nu le-am cerut nimic. Le-am dat prea mult, poate, iar ei nu au priceput de ce.
Așa, și? I-am obișnuit prost, dar a fost compromisul meu. Care-i problema ta?
Dar eu vreau să te cunosc pe tine, dincolo de ei. Nu te definesc ei.
Greșit. M-au schimbat, deci știi tu…
Pui prea mult accent pe alții. Fără influența lor cum ai fi?
Cu siguranță nu cum mă știi. Ei sunt parte din mine.
Ești incredibilă, a izbucnit, încăpățânată și foarte, foare insistentă.
Mersi frumos.
Nu era un compliment.” Alter.Ego, pagina 36/37
Cât de mult ne înșelăm noi, tinerii. Dar aici e altă poveste, pe care nici nu are rost să o dezbatem, căci așa e mersul lucrurilor. La 20 de ani ești nebun și nu ai bani (vorba cântecului).
De ce să citiți și voi alter.ego?
– pentru că are o combinație de cuvinte care uneori te îmbată
– pentru că descrierile sunt de așa manieră încât să îți poți imagina tu ce și cum
– pentru că dacă ești destul de curajos să fii sincer cu tine te regăsești măcar 60% în povestea și visurile/visele Sonnjei
– pentru că este un roman pe care nu trebuie să-l înțelegi din cuvinte, ci din sentimentele pe care ți le trezește
– pentru că merge citit la o cafea și la o țigară într-o zi noroasă și mohorâtă
– pentru că erotismul de care dă dovdă, nu este totuși atât de vulgar cum pare a fi
– pentru că viața poate fi văzută din multe puncte de vedere
Și ca să știți că e șmecheră cartea, iată ce am găsit pe site-ul oficial:
Alter.ego. – roman, Herg Benet, februarie 2014. Nominalizat de către Institutul Francez din Iași la Premiers Romans Roumains en Lecture, ediția a 28-a a Festivalului Chambéry (2015).
