Roșcată artificial

Sărind din link în link, am dat peste această postare a lui Radu F Constantinescu. Îl știți, bloggerul de care sunt fascinate majoritatea femeilor și pe care toți bărbații l-ar înfunda. Bine, nu știu asta, zic și eu așa.

Bun, dar să revenim. I-am furat proprietatea cu un print screen și îmi recunosc fapta, dar altfel nu pot să dezbat subiectul. Fragmentul face parte din acest articol:

Eu sunt roșcată artificial și m-am vopsit la începutul lunii august. Vineri m-am revopsit cu aceeași culoare. Și îmi place de mor.

M-am vopsit pentru că îmi doream o schimbare de look care să marcheze un nou început în viața mea. Încă nu știu exact ce am început, dar am început. Aș putea zice că am ”sărbătorit” schimbarea prefixului sau faptul că am crescut și că sunt ceva mai matură. Doar cu un cm, nu cu mai mult.

De când sunt roșcată, parcă pot să fac mai multe. Parcă nimic nu-mi mai pică greu și parcă mă simt mai frumoasă și mai puternică. Da, e o completă nebunie și da, totul este în capul meu. But it feels so good.

Și nu, nu cred că e adevărat. Roșcatele artificiale nu sunt o greșeală. Poate că nu trebuia să-i citesc articolul și să ascult ce mi se zicea în titlul. Cum să mă abțin?! 🙂

Greșeală sau nu, eu sunt eu și tu ești tu 🙂 Și nu vă dau poze cu mine roșcată , pentru ca deja ar fi trebuit sa remarcați schimbarea 😛