Trafic
Am tot respectul pentru oamenii care muncesc și câștigă banii cinstiți din ceea ce fac. Am și mai mare respect pentru cei care fac și pentru alții, nu doar pentru ei și consider că ei sunt adevărații lideri. Vreau să vă povestesc o întâmplare din trafic, întâmplare care pe mine m-a amuzat.
Veneam acum câteva seri din căminul unde colegele mele-și duc veacul, după o partidă serioasă de remi, în care reușisem să fac un mozaic – care valorează 1.500 de puncte, apropo – și să mai uit de frustrările mele.
Și conducând eu liniștită pe străzile pustii, în spatele meu văd că-mi face din faruri șoferul. Mă gândesc că poate am pană sau că poate e cineva cunoscut. Ajung la semafor, el tot în spatele meu. Merg ce merg, în dreapta noastră apare un filobuz. Ăsta tot mai nervos că mergeam prea încet – mergeam regulamentar, să ne înțelegem. Pun frână la o trecere destul de obscură și o pun bine, pentru că două domnișoare povesteau și treceau, să se asigure mama în locul lor. Dar ăștia-s pietonii sinucigași. În fine.
Ajung la un al doilea semafor și sunt prima. Tipul, pentru că era banda din dreapta liberă și cu ”obligatoriu la dreapta” se pune în paralel cu mine. Am știut ce voia să facă – să plece mai repede decât mine și să mă depășească.
Ghinion. Nu și-a găsit persoana. Pentru că unu, cunosc semaforul și durata lui și doi dacă îmi pun mintea cu șoferii la ”liniuțe” îi cam fac, mai ales dacă sunt pe fază. Și uite așa, taximetristul din dreapta mea – nu am menționat asta până acum – își hârâie motorul, mi-a sunat a diesel și dă să plece. Dublu ghinion. Botoasa mea e mai sprintenă.
Bineînțeles că domnului cu pricina i-a sărit și mai tare muștarul și mi-a făcut din nou cu farurile. Eu în semn de respect l-am salutat înapoi cu avariile. Așa, ca să fim civilizați.
Și acum vine marea întrebare: de ce taximetriștii și în general șoferii foarte grăbiți au tendința de-ai stresa pe alții. Adică și eu mă grăbesc de multe ori, dar niciodată nu semnalizez pe cineva cu farurile, decât dacă văd o avarie la mașina respectivă sau dacă nu și-a aprins luminile. Nu sunt emotivă în trafic, dar știu o grămadă de femei super-stresate la volan care se panichează de-a dreptul dacă cineva le bâzâie din spate.
Dacă în Timișoara mai e cum mai e traficul, mă întreb cum o fi să fii șofer de București? Chiar sunt curioasă. E palpitant sau plictisitor din cauza ambuteiajelor?
Cât despre taximetriști – toată stima dacă conduc regulamentar și nu taxează în plus aka ocolesc de te ia mama naibii.