[gânduri] Un început de an ciudat
Oricât de mult îmi propun să fac ceva mai mult în 2018, iată că începutul meu de an este ciudat. Acum nu cred că mai pot vorbi despre lipsă de timp, ci este mai mult o lipsă de chef. Nu am chef de nimic, nu am stare și nici un pic de motivare.
Tot ce-mi doresc este să dorm, să mă lase toată lumea în pace. Să nu mai existe examene, ori probleme conexe de rezolvat. Nu am chef nici să citesc, nici să scriu. Mă debusolează ce se întâmplă în lumea reală. Mă sâcâie schimbările aduse de Fb, mă enervează știrile politice și întregul zbucium. Poate cel mai mult mă bâzâie faptul că de fapt nu-mi pasă. Sunt o ignorantă care nu mai știe ce vrea de la viață.
Nu dorm bine, deși dorm prea mult. Știu că acest articol nu va ajuta pe nimeni, este doar exprimarea scrisă a unor frustrări pe care nu le înțeleg. Am adormit toate ideile, toată voința și las timpul să curgă în defavoarea mea.
Ai 20 de ani, tot timpul din lume pe care să-l folosești pentru tine, iar eu îl las să treacă aievea scuzându-mă că e prea mult, că am obosit. De fapt sunt o leneșă lipsită de disciplină. Îmi lipsește consecvența, mă agăț de fiecare imperfecțiune din viața mea și o folosesc ca scuză pentru a nu face nimic.
De abia îmi mișc fundul din casă să merg la examene. Mi-e greu să mă ridic din pat dimineața. Uneori nu am poftă de mâncare, iar alteori mănânc tot ce văd cu ochii și e comestibil. Sunt stări pe care nu le înțeleg.
Nu am mai experimentat astfel de trăiri. Sunt un fel de miserupistă, doar că gradul insolenței este mare. Nu am planuri făcute pentru următoarea perioadă. Aș vrea să plec în excursii, dar parcă n-aș vrea. Am câte o idee pe care o notez, iar când să o pun în practică brusc mă ia durerea de cap.
Lista cu articole de scris este restantă de anul trecut. Sunt articole frumoase, pentru care am poze și mai frumoase, dar pur și simplu mi-e lene. Nu e o scuză, e un fact. Poate am nevoie de timp. Să mă înțeleg mai bine, să elimin tot ce e inutil și să mă concentrez pe ceea ce contează.
Pe de altă parte, mă roade o întrebare pe care o urăsc: Oare ce crede X despre acest/această… (adăugați voi aici cam tot ce public – instastory, fotografie, articol, status de Fb)? Nu poți supraviețui cu astfel de dileme, Mateoc. Îngroapă-le și trăiește-ți visul, mi-ar spune cineva drag.
Urăsc starea asta, dar în aceeași măsură aș vrea să o înțeleg. Mereu am crezut că dacă înțeleg ceva, îmi va fi mai ușor să-l depășesc. Oricum, anul meu a început ciudat de leneș. Am nevoie de o scânteie sau pur și simplu să-mi conving creierul să nu se stafidească. #faracomplicatii sper să nu fie fără nimic. E frumos să fie simplu, dar să fie. Știi cum zic? 🙂
