Cred că toată lumea a auzit de schimbarea pe care PF vrea să o aducă în legea familiei tradiționale. Dacă nu sunteți la curent cu știrea, o puteți citi aici. Ideea acestui articol a plecat de la o poză legată de cât de deschiși sau nu suntem la minte. Nu voi judeca, ci voi încerca să aduc argumente pentru a înțelege poziția mea neutră.

Poate că eu nu sunt deschisă la minte. Mie îmi e indiferent dacă trece sau nu această lege. Aș tinde să spun că nu mi-aș dori să se adopte, dar nu sunt sigură pentru că pe mine nu mă afectează, deci cumva nu mă interesează.

Cu toate acestea, în momentul în care a venit preotul să ne sfințească de bobotează casa, nu am semnat acea petiție – sau ce o fi fost – ca să ajutăm acest demers. ”Vrei să vezi bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie ținându-se de mână, sărutându-se și mai târând și un copil după ei în plină stradă?” mi-au spus.

Am rumegat problema și am ajuns la câteva concluzii pertinente din punctul meu de vedere.

Unu. Indiferent dacă se adoptă sau nu legea ca familia să fie constituită la bază numai și numai dintr-o femeie și un bărbat, persoane de același sex care vor avea relații pasionale vor exista în continuare. Nu este ca și cum vezi la tot pasul pe stradă în România doi bărbați ținându-se de mână sau două femei pipăindu-se ”în acel fel”.

N-am văzut în viața mea pe viu o ”astfel de scenă” și nici nu am auzit să se fi căsătorit la noi în țară bărbat cu bărbat sau femeie cu femeie. (Dacă mă înșel, vă rog să mă trageți de mânecă.)

Mizez în continuare pe pudoarea de care românii dau dovadă. Să fim serioși, oamenii simpli, nu vedetele vegetele de la televizor, inclusiv tinerii, dau dovadă de un grad destul de ridicat de pudoare, mai ales când vine vorba de relații și sex. Pentru noi, în ansamblu, acestea intră încă în categoria tabu. Probabil că m-aș îngrijora peste vreo 50 de ani, dacă voi mai prinde 2066.

Doi. Ceea ce e interzis, devine în subconștientul uman o dorință. Poate că vom vedea ”astfel de scene” în plină stradă, doar pentru că am apăsat un buton de care nu aveam de ce să ne atingem momentan.

Trei. S-a vorbit despre faptul că nu este admis ca în sânul acestei familii să crească și să fie educați copii. Părerea mea este că un copil, în momentul în care va ajunge la o vârstă la care să poată să decidă, va înțelege și va alege ceea ce este potrivit pentru el. Fie că este crescut într-o familie cu două mame, fie că a crescut într-o familie tradițională, el va alege singur pe cine va iubi și va dori lângă el. Poate mă înșel… Până la urmă, legal sau nu, oamenii sunt oamenii și vor face așa cum poftesc.

Dacă sunt pro legii anti-fumat în spațiile închise, față de această schimbare nu pot să adopt nici o tabără. Nu sunt pro, dar nici contra. Tot ce pot face este să mă pun în pielea acelora care vor fi afectați de această lege.

Dacă eu aș iubi o altă femeie și nu i-aș putea deveni soață (?!) probabil că nu aș fi fericită și probabil că nici nu voi avea curajul să-mi urlu în gura mare iubirea pentru că oamenii sunt atât de răi și au un grad scăzut de toleranță. Pe cine iubești nu este o alegere pe care o faci conștient. Pur și simplu te îndrăgostești fără sens, logică sau etică.

Dacă va fi să treacă legea, voi putea să sper că nu vor avea prea mulți de suferit și că vor putea trăi în pace și liniște.

Înainte să aruncați cu pietre în mine pentru ceea ce cred, vă rog să vă gândiți așa – dacă copilul vostru ar fi homosexual, l-ați renega? Nu l-ați mai iubi? L-ați considera mort?

Think about that.