După 10 ani de când există acest blog atâtea lucruri s-au schimbat și parcă toate sunt la fel. Am trecut printr-o pandemie cu 2 ani de carantină, acum se precipită o perioadă beligerantă. Aceste două mari evenimente sunt cele mai recente și în jurul cărora gravitează întreaga planetă.

Doar că acești 10 ani nu s-au rezumat nici pe departe la ultimi 2. Au însemnat mult mai mult. Și poate că fără acest blog în care am scris vrute și nevrute, gânduri, fapte, idei, frustrări, aș fi uitat.

Cu siguranță aș fi uitat FOARTE multe lucruri. Oricum am uitat majoritatea despre care nu am scris. Mi le amintesc poate prin fotografii, unele filmulețe sau poate chiar prin oameni.

Când mă uit înapoi acum, după 10 ani,

nu pot să-mi reproșez decât un lucru. Faptul că nu am scris mai mult. Adevărul este că asta mi-am reproșat mereu. Că n-am scris mai mult, că n-am făcut mai mult, că nu e suficient. Că eu nu sunt suficientă.

La 16 ani, adică acum 10 ani, când am început să scriu public, eram o melodramă continuă. Între timp sunt puțin mai amuzantă și iau aproape întotdeauna lucrurile așa cum vin.

După 10 ani blogul mi-a adus…

O arhivă personală în primul rând. În care nu am scris momente, cât mai mult gânduri la care pot să revin. Recunosc că n-am avut curajul să o fac. Să mă uit în oglidă și să fac un bilanț.

De-a lungul timpului,

am participat la numeroase cursuri și conferințe de comunicare, marketing scris. Am organizat întâlniri, workshop-uri, conferințe. Tot ce ține de zona aceasta de online. Am experimentat mult, însă atracția nu a fost suficient de mare încât să mă facă să performez în acest domeniu. Am rămas cu amintiri frumoase și experiență care îmi este super utilă în activitatea de zi cu zi.

Așa că am decis să rămân cu medicina mea și să păstrez blogul ca un proiect personal. Și până la urmă, acest loc este cel mai longeviv proiect al meu. Cu siguranță nu este ceva genial și are un oarecare narcisism ascuns. Poate că pe alocuri este terapie, dar de fiecare dată m-a suprins pentru că am ajuns să cunosc o grămadă de oameni.

Mi-am făcut prieteni din toată țara, am călătorit și am lucrat la proiecte care mai de care mai simpatice. Am câștigat bani, am învățat să fac puțin business și într-un fel sau altul, blogul a fost părtaș al tuturor poveștilor mele de iubire.

Pe scurt, cei 10 ani de blog înseamnă viață. Și uitându-mă înapoi poate că nu am trăit suficient de intens, cu siguranță aș fi putut mai mult. Mereu cred acest lucru. Am învățat să privesc înapoi doar ca să mă pot ancora în prezent. Nu prea îndrăznesc să visez la viitor, dar sper să mai fiu aici și peste 10 ani.

Știu sigur că acum 10 ani nu știam unde voi fi, dar speram să fiu aici și să scriu. După 10 ani iată-mă binecuvântându-mă cu prezențea mea online. 🤣🤣🤣

Nu știu dacă e cu la mulți ani, ci mai degrabă cu la mai multe cuvinte. Asta îmi doresc eu mie.

Să ne recitim în pace! 🎂

Ps. Ziua blogului a fost pe 4. martie. Ups. 😳 Mă găsești pe Facebook și pe Instragram.