Despre puncte sau universul văzut altfel
Puncte. Punctul. Semn grafic mic și rotund, asemănător cu o înțepătură de ac și folosit ca semn de punctuație. Indică pauze între propoziții sau fraze independente, prescurtarea unui cuvânt sau se pune deasupra literelor „i”, „j”
Desenul lumii, desenul vieţii a început de la un punct. Apoi au fost două. Pe urmă a existat o linie între cele două puncte şi s-au creat şi alte puncte. Şi aşa am ajuns la ceea ce vedem azi.
O lume construită din puncte, legate între ele prin iubire, încredere, prietenie, solidaritate, loialitate.
Dacă nisipul nu i-ar fi loial cimentului, ar mai exista clădiri azi? Dacă pământul nu ar avea încredere în ploaie, am mai avea plante azi?
Avem noi, oamenii, fiinţele superioare, obiceiul să punem punct, acolo unde probabil era nevoie de o virgulă, de o a doua şansă şi să punem virgulă acolo unde clar trebuia punct. Dar aşa este, ne lăsăm păcăliţi, ne lăsăm în voia vântului şi oferim încredre oamenilor care ne-au dezamăgit de prea multe ori.
Punem punct pentru a prescurta cuvintele şi uităm ce înseamnă ele cu adevărat. Deşi vorbim toată ziua, nu ne mai auzim şi nu mai înţelegem ce e cu noi. Mi-e dor de acele momente când eram o pufoşenie de copil şi îi scriam scrisori mamei, moşului şi berzei, pentru că îmi doream un frăţior sau o surioară (care nu a venit niciodată).
Dar cel mai important este să ştim când trebuie să punem punctul pe „i” sau pe „j”. În ciuda tuturor defectelor şi complicaţiilor de care suferim, avem ceva în noi bun, care va schimba – dacă nu întreaga lume – măcar lumea noastră mică, avem acel ceva special. Un suflu de inspiraţie, o scânteie, un strop de talent şi la un moment dat se va descoperi el singur. Atunci – pune punctul pe el!
Urâm punctele de suspensie pentru că lasă propoziţia interpretabilă, dar iubim punctele de pe rochia albastră nouă sau de pe papionul lui şi punctele de pe batonul ălă de brânză învelit în ciocolată. Desigur, iubim punctele de pe unghiile proaspăt „manichiurate” dar nu ne plac punctele de machiaj prelins pe faţă.
Cine să ne mai înţeleagă? Prea multe puncte, prea puţine linii…
Dar cele mai frumoase puncte sunt cele care apar noaptea pe cer. Sunt promisiunea unei noi zile, sunt puncte aprinse de dorinţele noastre şi strălucesc atât de tare, cât strălucim noi aici. Între oameni.
Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.
Madalina
Ce frumos, ai scris despre punct! Cred că de la punct începe totul. Orice. Orice gând, orice idee, orice frază, orice suspin.. Şi cu punct se termină. Cred că e cel mai important punctul: e atât de mic, dar atât de mare.. E parcă un univers într-un semn al unui pix.