Când scapi un pahar pe jos sau o farfurie, faci un zgomot specific. Atunci când se sparge un geam, se rupe piciorul unei mese sau cade un tablou de pe perete, iarăși se produce un zgomot.

Dar când ți se frânge inima e tăcere. Ai crede că un lucru atât de important ar trebui să producă cel mai mare zgomot din lume, sau măcar să fie un fel de ceremonie, cu talgere lovindu-se sau sunete de clopoței. Dar e o tăcere și aproape că ai vrea să auzi un zgomot, care să te distragă de la suferință.

Cum să mergi mai departe așa?

Pur și simplu tăcere, un nod în gât, stomacul strâns și o inimaginabilă durere, pe care pe moment nu realizezi că o ai. Mai întâi este o dezamăgire, urmată de o furie și de căutarea unor răspunsuri la întrebarea ”De ce?”. După care urmează ceea ce numim noi – durere. Este o durere care poate dura o zi, o lună, un an sau chiar toată viața. Înveți să trăiești cu lipsa, nu o umpli.

Se spune că timpul le rezolvă pe toate și că ceea ce nu te omoară, te face mai puternic. Poate că mintea uită, dar inima nu uită ci iartă. Mi-am dat seama că doar după ce ai iertat cu adevărat, poți trece peste momentul dificil care ți-a frânt inima.

Până atunci, nu este cazul să mințim singuri, căci vom prelungi acea durere, care poate lua forma orgoliului rănit și va mocăni în tine mult timp. E ca și cum ai vrea să te revolți, dar nu ai împotriva cui. E ca și cum vrei să tragi pe cineva la răspundere, dar nu ai pe cine. Îți dorești să treci peste, dar nu vei reuși până când nu ierți.

Fie că este vorba de persoana iubită, de prietenul sau prietena cea mai bună, de copii, de părinți. Iartă-i dacă ți-au greșit, pentru că așa te vei vindeca de răni sufletești. Și învată să mergi mai departe. Strânge din dinți. Cam atât.

Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.