Dacă Iubești Un Scriitor, vei deveni nemuritor

Mă privește semi-luna și mă întreabă de ce nu dorm. Răspunsul este unul cât se poate de evident. Sunt în sesiune și îmi doresc vacanță în februarie.

Mintea o ia deja razna de la prea multă lectură de specialitate și am nevoie să mă deconectez măcar noaptea, scriind pe telefon.

Am găsit o poza pe Pinterest care zice că dacă iubești un scriitor nu vei muri niciodată. Mă întreb daca este valabilă dogma și pentru cei care scriu pe blog. Adică de ce nu ar fi? Până la urmă atât timp cât există Internetul, blogurile nu vor muri, automat nici persoanele despre care am scris.

Aș putea număra pe degetele de la o mână persoanele pe care le-am adus la nemurire virtuală și care s-au și sesizat, adică sunt conștiente de acest lucru. Nu sunt scriitor. Cu toate acestea, multe evenimente din viața mea m-au inspirat să scriu. Cel mai mult au făcut-o oamenii. Aș vrea ca în viitor să fac interviuri cu și despre oameni. Într-o zi voi intervieva un scriitor adevărat.

Am evitat de cele mai multe ori să le dau nume. Nici măcar un nume de scenă nu au primit, pentru că de fiecare dată am încercat să generalizez „problemele” pe care am încercat să le ridic. Nu e ca și cum aș bârfi, nu?

În fine, încă sper să mă lovească acea căruță a inspirației și să scriu o carte într-o zi. Poate că nu o voi publica, poate că nu va avea succes, dar voi fi așa de mândră de ea pentru ca va fi rodul pasiunii mele de o viață.

Ca o concluzie: cred că merităm să fim iubiți, noi ăștia care scriem. În același timp merităm să fim detestați. Suntem persoane care analizează și simt prea mult. Avem oare impresia că deținem cea mai puternică armă?