Skopje, capitala care a renăscut din cenușă
Dacă acum două săptămâni vă povesteam despre Ohrid, perla din Balcani, a venit vremea orașului care găzduiește statuia lui Alexandru Macedon, Skopje. Fără să lungesc prea mult această introducere, vă spun că Skopje este un oraș megaloman.
Turul a început în vechiul bazar al orașului. Fiind duminică după-amiaza, acesta era în mare parte închis. Am găsit deschis un fel de magazin de pantofi lucrați manual din piele. Am și cumpărat o pereche și oricât de mult mi-aș fi dorit să negociez cu vânzătoarea, aceasta pur și simplu nu s-a lăsat.
Probabil că s-a prins cât de mult îmi doresc pantofii cu pricina și i-am luat cu 20 de euro. Nu-i mare investiția pentru minunățiile pe care le-am luat. Bine, prietenele mele s-au uitat strâmb la mine când am defilat falnic încălțată cu ei. Adevărul este că nu prea sunt de pe melagurile noastre, dar sunt foarte ușor și super comozi.
Tot în bazar am mâncat pe repede înainte poate cea mai dulce baclava. După două guri am simțit că-mi explodează capul de dulce suculent.
Din vechiul bazar am luat-o spre noul centru care a fost renovat printr-un proiect care s-a numit Skopje 2010-2014.
Practic nu au renovat de la cap la coadă clădirile, ci efectiv le-au pus o fațată ghiciți în ce stil – aha, exact, Baroc. Dintr-un bazar de secol trecut te muți în câțiva pași într-o copie ușor chicioasă a Vienei.
Pe lângă faptul că te teleportezi efectiv într-o altă epocă, totul este grandios. Statui multe și înalte, aș îndrăzni să le spune chiar masive. Coloane înalte puse în fața clădirilor de sticlă, poduri pline de felinare desprinse din epoca prinților și prințeselor și un mega vapor din Pirații din Caraibe.
Cele mai mari statui, cea a lui Alexandru Macedon și al tatălui său, Filip II, stau față în față la distanță de aproximativ un kilometru. Se salută, iar noapte sunt luminate în toate culorile. Să-mi scuzați franceza, dar arată precum un pai răsuflat.
Să lăsăm micile răutăți deoparte și să observăm că deșii localnicii au fost împotriva acestui proiect, Skopje 2010-2014 a dat o nouă față unui oraș trist și fără culoare. Pe alocuri se văd încă o parte din clădirile nerenovate. Deși unele chiar frumoase, majoritatea fără strop de viață. Sigur că a existat un interes la mijloc, dar nu mi se pare o idee atât de rea la baza acestui proiect. Să ne aducem totuși aminte de megalomania unui mare tiran din secolul trecut care voia să facă din Berlin un fel de buric al pământului. Not good at all.
Vezi această postare pe InstagramShe is the muse of writing. She holds a paper in her hands prepared to write what she sees.
În fine, Skopje nu este tocmai o destinație în care să îți dorești să ajungi. Da, dacă ești în drum merită popasul. Merită poate și o tură de cumpărături prin bazar, dar cam atât. Dacă vreun macedon va citi aceste rânduri, să știți că am fost sinceră, nu cârcotașă. Orașul are o poveste frumoasă, dar acum este ca o femeie mult prea tunată 😀 .
Am ajuns aici în august, în excursia #ultraAL alături de Ultramarin.
