Viața la Dunăre

Am fost în weekend la Dunăre, aproape de Orșova. Primul drum atât de lung pe care l-am făcut cu buburuzoiul meu. Am mers pe ruta Timișoara – Lugoj – Caransebeș – Orșova și mi-au tremurat genunchii pe dealurile de la Mehadia. Serpentinele sunt minunate, dar periculoase mai ales când în fața ta este un ditamai tirul.

Deși drumul nu mi s-a părut chiar atât de extenuant, am ajuns destul de obosită la destinație. Evident că nu puteam să mă culc având în vedere că am stat un pic mai mult de 24 de ore, așa că am decis să merg pe ponton și să mă lăfăi la soare.

Cum mi se poate întâmpla numai mie, am uitat costumul de baie acasă. De fapt, să fiu dreaptă, nici nu mi-a trecut prin minte să-l iau. Că doar nu mergeam la Dunăre… Nu mi-a trebuit mult, decât un îndemn serios și un amic alături ca să fac baie în fluviu îmbrăcată. Am avut noroc să fie suficient de cald pentru ca în mai puțin de o oră de la ”ghidușie” și să fiu din nou uscată.

Sâmbătă am înregistrat un record personal de făcut duș. De cinci ori în mai puțin de 12 ore. De ce? Păi prima dată a fost după ce am ajuns, eram prea lipicioasă ca să mă suport așa. A doua oară a fost după baia din Dunăre, a treia după fotbalul pe care l-am jucat în ploaie cu băieții, a patra a fost după grătar, iar ultima dată înainte de culcare.

Târziu în noapte am ieșit din nou pe ponton să privesc stelele.

Am văzut chiar și o stea căzătoare, însă ceea ce mi-am dorit nu s-a întâmplat. Am ajuns cumva la concluzia că nici nu-mi doresc să se întâmple decât ceea ce am nevoie, nu ceea ce cred că vreau. Oricum ar fi, sunt fericită că am avut un weekend frumos și scurt. Prea scurt. Neuronii mei au fost relaxați la maximum, ceea ce e bine.

Nu îmi amintesc cum se numea pensiunea unde am stat, Aqua Marine sau ceva de genul, însă e un loc minunat. Camerele sunt spațioase, curate, decorate în stil rustic, iar baia este lună și bec. Nu ți se gătea. Politica este că fiecare turist vine de acasă cu mâncare și își prepară singur ce dorește. Mi se pare convenabil.

Duminică am ”dat o fugă” până la Taverna Sârbului de lângă Drobeta Turnu Severin unde am mâncat până mi-a pocnit stomacul: varză călită cu cârnați afumați și murături. Și la final o clătită. Mică de tot. Cu nucă 😀 . Am spart o groază de bani pe masa asta copioasă, dar nu-mi pare deloc rău.

A fost frumos, mai merg. Sau mai bine zis, mai mergem 🙂