📚 O librărie din Paris

M-am trezit nu prea devreme în prima mea zi în Paris. Am ajuns târziu în cameră, obosită după plimbarea nocturnă. Am deschis obloanele geamului și am ascultat zgomotul marelui oraș. Soarele ardea.

M-am spălat pe față și pe dinți, mi-am pus SPF și m-am îmbrăcat într-o rochiță lejeră. Am mai stat puțin înăuntru, apoi mi-am făcut curaj să ies și să explorez împrejurimile. M-am plimbat pe străduțele cartierului, am privit fiecare magazin. Unele vând brânză, altele vinuri, tabac, lucruri decorative. E un șarm aparte la buticurile de cartier din Paris.

Prețurile la orice sunt destul de mari. Am căutat un Lidl pentru că eram curioasă cât de mult diferă produsele și prețurile. L-am găsit cam la 1 km distanță de mers pe jos. Spre deosebire de magazinele mari de la noi, Auchan, Lidl, Carrefour sunt majoritatea în scări de bloc. Doar că blocurile sunt atât de mari, încât în magazin nici nu observi diferența.

Am cheltuit pentru un coș aproape săptămânal cu lucruri de bază – lapte, ouă, brânză, fructe, ceva legume – aproximativ 40 euro. Cam ca la noi aș zice, poate ceva mai scump. Pentru că trebuie să recunosc că m-am abținut.

Produsele sunt similare cu cele din România, doar alte branduri. Principiul rămâne neschimbat. Diferă faptul că laptele nu e la frigider, ci pe raft pentru că majoritatea este UHT. Ouă sunt tot la raft, lucru care într-un fel m-a frapat.

📚 O librărie din Paris la colț de stradă

Apoi, în drum spre casă, la un colț de stradă, am dat peste o librărie. Micuță, cochetă, ticsită de cărți de sus până jos. Am intrat. Ce miros frumos de cărți! Am răsfoit, m-am uitat la prețuri. Între 10 și 50 de euro. Romane pentru toate gusturile. Nu aveau volume în engleză, așa că am luat ceva în franceză. Nu mă omor cu limba, dar mă descurc să nu mor de foame.

Librăria avea două încăperi. În a doua se desfășura un mic atelier cu un profesor și doi studenți. Vorbeau despre istoria Franței din primul război mondial și cum ar putea să ilustreze mai bine deciziile politice de atunci. Am ascultat preț de câteva minute și spre surprinderea mea am și înțeles.

Apoi am găsit o carte care m-a atras – Une Française libre – Tereska Torres. Este jurnalul unei fete din Paris de la începutul celui de Al Doilea Război Mondial. Am luat-o, iar vânzătoarea mi-am împachetat-o frumos în hârtie de ziar. Am plecat fericită acasă și m-am apucat să o citesc. Este prima lectură în franceză de talia unui roman pe care o încerc. Merge greu și lent pentru că am dicționarul lângă mine.

Totuși, nu puteam să fiu în Paris și să nu cumpăr o carte. M-a costat 10 euro și va fi o amintire de-o viață.

Am mai intrat într-o librărie din Paris mult mai mare undeva lângă Muzeul Louvre. La fel de șarmantă, plină de cărți și cu un trafic destul de intens. Mi-a plăcut că aveau în fața un fel de tarabă unde trecătorii se opreau să răsfoiască paginile cărților.

Faptul că o librărie atât de mică și, aparent ascunsă, așa cum a fost prima în care am intrat, rezistă pe piață, îmi spune că parizienii cumpără cărți. Altminteri, nu cred că ar avea vreo șansă. Ceea ce e minunat. Oare la noi pe când?

Să ne recitim cu bine! 📚

Pentru mai multe fotografii, te invit pe contul meu de Instagram – click aici.