Astăzi e una din acele zile în care sunt buhăită rău. Dacă e să ne luăm după descrierea pe care am făcut-o în articolul postat de dimineață. Trăiesc cu impresia că viața e crudă, că sunt prea multe probleme pe lume și că toate oalele se sparg în capul meu.

Realist vorbind, da, sunt foarte multe probleme. Sunt atât de neînsemnate încât mi-e și rușine că le consider elefanți zburători. Adevărul este că am nevoie de o destinație de vacanță cu mult soare și valuri care să îmi oprească zgomotele și să le înăbușe până la ultimul sunet.

Aș vrea să merg la mare. Nu știu dacă apuc. Poate în august, dar nu e nimic sigur. Mi-am amintit de vacanța de anul trecut de la Costinești în care am fost cu Adelina. Nu pot să spun că m-am odihnit așa cum se odihnesc adulții în concedii, pot spune că m-am deconectat total, lucru care nu sunt capabilă să-l fac aici.

Zorii ne-au prins aproape de fiecare dată la discotecă.

Un răsărit ne-a prins și pe plajă, însă doar unul pentru că nesomnul și-a spus cuvântul după primele două zile.

M-a prins și o scurtă răceală de care am scăpat repede pentru că da, eram la mare. Am supraviețuit amândouă cu 300 de euro (aproximativ) timp de 6 nopți și 7 zile în care includem cazarea, trenul, mâncarea, intrarea în discotecă și distracția de acolo. Ba chiar m-am întors acasă cu bani. 30 lei, dar sunt bani, nu? 🙂

Probabil că dacă era să aleg o altă țară, lucrurile stăteau altfel. Nu zice nimeni că litoralul românesc este lux sau chilipir. Altfel vezi lucrurile când știi că ești la tine acasă. Ne-am bucurat că am stat într-un loc decent și că am avut parte de distracție decentă și de bun simț, nimic prea animalic sau destrăbălat – suntem fete finuțe, da?

Auzisem prin stațiune că un băiat mort de beat s-a aruncat în mare de pe stâncile din stațiune, iar valurile l-au izbit de pietre, fără a-i da vreo șansă să-și dea seama ce prostie făcuse. N-am înțeles nici atunci, nu pot înțelege nici acum.

Dacă aș avea bani la discreția unui concediu cu ștaif, probabil că mi-aș arunca ochii și la vecini în Bulgaria. Pe cât de mult iubesc eu dezorganizata asta de țară, pe atât de mult trebuie să recunosc că Bulgaria este o concurență mult mai atractivă și din punct de vedere financiar, dar și a peisajelor pe care le oferă.

În plus, nu doar litoralul bulgăresc e de menționat, ci și alte destinații cum ar fi orașele medievale spre exemplu.

Citeam aici un articol despre Veliko Tarnovo și mă minunam de frumoasele locuri pe care le oferă. Nu este neapărat genul meu de destinație. Aș vizita-o totuși pentru a-mi potoli curiozitatea care mă macină de multă vreme: cum trăiau oamenii în trecut?

Nu știu cum și când s-ar alimenta această dorință. Un student la medicină nu are niciodată prea mulți bani de stricat pe vacanțe. Poate mă lovește și pe mine un sac de bani.

Până atunci însă, vă invit pe voi să-mi spuneți unde vă petreceți concediul – veți opta pentru lux sau pentru cultură? Ce știu eu sigur este că doar printr-o minune voi călători vara aceasta și printr-o altă minune voi ajunge din nou să văd anul acesta Mare Neagră. Oricum o văd și acum – cu ochii minții.