Jurnal de mare #3 – transport, cazare, critici

În pagina de azi din Jurnal de Mare vreau să povestesc despre locul în care am stat, cum m-am descurcat cu mâncarea și aproximativ câți bani mi-au ieșit din buzunar în săptămâna petrecută la mare.

Am hotărât destul de târziu să plec la mare. Abia pe 18 iulie am stat la masă cu Adelina și am zis că-i musai să mergem. Nu a fost problemă cu cazarea, cât a fost cu transportul. Fiind studente, ar fi trebuit să ne ridicăm cupoanele de călătorie de la facultate. Nici nu am îndrăznit să mergem să întrebăm de ele știind de nebunia care era la noi pe atunci cu admiterea. Așa că am decis să cumpărăm biletele de tren doar pe baza legitimației.

O altă problemă pe care am întâmpinat-o cu călătoria în sine a fost faptul că Adelina e din Târgu Jiu și eu din Timișoara.

Să călătorești cu CFR-ul pe timp de noapte singur, mai ales ca fată, mai bine de 10 ore, nu prea era o opțiune.

Într-un final am mers eu cu mașina până la ea și de acolo suitu-ne-am în tren și duse am fost. Cu legitimația de student am avut reducere 0%, așa că nu am făcut nici o afacere. Dus-întors biletele ne-au costat 136.5 lei.

De cazare s-a ocupat Adelina (bine, și de biletele de tren tot ea s-a ocupat 😀 ) și am stat la Casa Mario din Costinești. Nu am stat la cinci stele, însă nici nu ne-am dorit.

Am avut o cameră curată cu baie proprie, televizor (pe care nici nu l-am deschis, apropos) și bucătărie utilată complet unde am putut mânca – nu că ne-am fi gătit ceva, dar am mai ciugulit ce aveam prin bagaj. Camera ne-a costat 120 lei/noapte, dar am plătit jumate-jumate, deci în total 360 lei de persoană pentru 6 nopți.

Gazdele au fost foarte amabile și mi-am promis că dacă anul viitor mă întorc la Costinești, tot acolo mă cazez 🙂

Și cam acestea au fost chetuielile standard. Banii de buzunar i-am pus la comun și am cheltuit împreună 1.240 lei. Pe cuvânt că nu am mai rămas decât cu vrei 20 de lei. Nu știu prin ce miracol, însă cei 620 lei de căciulă ne-au ajuns și să mâncăm o masă pe zi la o autoservire și să mergem noaptea la discotecă și să mai avem pentru un porumb fiert/o bere pe plajă.

Ca și loc de luat masa, eu recomand autoservirea Cloșca cu puii de aur 😀 .

Pe mine m-au cucerit definitv nu doar cu mâncarea pe care o servesc proaspătă și gustoasă, ci și cu amabilitatea ospătarilor. Tipa care servea m-a ținut minte încă din a doua zi și știa deja ce vreau să mănânc. Adevărul e că am și fost constantă. Pe lângă supă sau ciorbă, mereu optam pentru cașcaval pane și o garnitură. Mereu cu salată de sfeclă și un suc alături. O singură dată am lăsat mai mult de 20 lei acolo și atunci a fost când am vrut 3 felii de cașcaval, în loc de două.

Una din peripețiile cu care mă laud este că am făcut baie în mare la răsărit. Am plecat de la discotecă pe plajă și ne-am bălăcit. Bine, nu am fost inconștiente. Adică eu, că Adelina nu s-a băgat de tot în apă. Să mă arunc în larg, deși nu erau valuri mari. Cred că am auzit de vreo 3 cazuri în care tineri au sărit beți în apă și au murit înecați. Despre asta într-un alt post, pentru că subiectul e delicat și merită dezbătut cum se cuvine.

Cel mai tare m-au dezamăgit turiștii din Costinești. Mai ales cei care aruncau gunoiul pe jos și cei care umblau încălțați pe plajă.

Fraților, voi aruncați cu jeg în stânga și în dreapta că suntem o țară murdară,. Cum mama mă-sii să fie curat pe jos, când fiecare aruncă pe jos?! Chiar așa greu e să arunci la gunoi?! Și nu, nu veniți cu argumentul că erau pline tomberoanele. Circula mașina de gunoi de două ori pe zi – dimineața și seara să adune. Localnicii măturau străzile. Pentru ce?! Că tu, necrescutule, tot pe jos aruncai. Pfui!

Cât despre tine, cel care mergi încălțat pe plajă, meriți să-ți intre nisipi peste tot și să nu-l mai dai jos vreo 3 zile, să vezi ce bine e. Poate așa te-nveți și tu că pe plajă umbli desculț, nu cu șalpi!

Și cam atât pentru moment. Nu mi s-a părut o avere și nici nu cred că exista vreo cale să ieșim și mai ieftin, decât dacă mergeam cu cortul 😀