Berat este un oraș din sudul Albaniei. Cunoscut de-a lungul istoriei după drept Poulcheriopólis și Antipatreia, astăzi orașul are 3 zone mari. La fel ca întreaga țara și aici sunt contraste puternice, amprente ale epocilor apuse, dar și un strop de magie. 

Deși a fost înnorat în acea zi de joi, sper că am reușit să surpind câteva cadre cu atmosfera locului. Tot atunci un cuplu făcea trash the dress shooting. Câteva fulgere și niște stropi măroci ne-au speriat cu o ploaie teribilă care s-a domolit chiar înainte să se pornească. Sau poate doar a așteptat ca noi să plecăm și s-a dezlănțuit după? Nu vom ști niciodată 😀 . Mă simt norocoasă că nu a plouat. Așa am putut să fac fotografii și să mă plimb în voie.

Berat văzut de sus din cetate

Orașul nou nu are nimic spectaculos. Printre cele mai deosebite lucruri pe care le-am văzut jos a fost un pod peste râul Osum. Se spune că acest râu s-a născut din lacrimile unei fete pentru care doi uriași – cei doi munți care străjuiesc orașul, s-au luptat.

Tot din autocar am zărit o biserică de piatră aproape camuflată pe cealaltă parte a râului. Cetatea din Berat este singura cetate locuită din Albania. Aceasta datează încă din secolul al VI-lea înainte de Hristos, iar din 2008 a intrat în patrimoniul UNESCO. Drumul până la cetate poate fi străbătut pe jos sau cu mașina.

Cetatea din Berat e pe un vârf de deal și veghează împrejurimile și orașul nou

Dacă v-am povestit aici de un drum periculos, ei bine de această dată adrenalina s-a dublat. Autocarul a urcat destul de greu, dar am avut șoferi buni care și-au dovedit măestria. Intrarea în cetate este în renovare. Așa am aflat și că albanezii sunt oameni hotărâți și harnici.

Odată ce și-au propus să realizeze un proiect o fac cu multă grijă și rapiditate. Nu există amânări pe motivul fondurilor banilor inexistenți. Iată o lecție bună pe care ar putea și românii să o învețe de la acest popor. În Berat am simtit că timpul s-a dilatat.

E atât de multă liniște, iar timpul parcă stă în loc

Mergând pe străzile pietruite și atât de liniștite ale cetății, mi-am imaginat cum e să locuiești acolo. Cred că viața e foarte liniștită, iar grijile cotidiene se limitează la treburi casnice și ale mici nimicuri. Probabil că mă înșel, însă mi-ar plăcea să știu că oamenii din Berat sunt fericiți.

Mie mi-ar plăcea să am bunici acolo și să vin din vreo junglă urbană înapoi în timp. Localnicii sunt foarte primitori. Te iau de mână și te bagă în curtea lor oferindu-ți cafea aromată, dulceață proaspătă sau un ceai fierbinte. Nu vor bani, ci companie, povești și bucuria că le-ai trecut pragul.

Singurul lucru care atestă faptul că suntem în prezent și nu cu sute de ani în urmă sunt umbrelele cu branduri internaționale arhicunoscute. Aici aș avea câteva cuvinte de spus despre globalizare, dar o lăsăm pe altădată. Mi s-a părut că nimic nu poate tulbura liniștea de acolo.

Oamenii sunt preocupați de lucru manual. Am găsit cipcă și alte obiecte artizanale lucrate de mâini iscusite.

Muzeul de iconografie din Berat

Undeva în inima cetății se află un muzeu de iconografie. Acolo se găsesc icoane vechi restaurate sau nu, picturi murale care ilustrează pasaje din Biblie și multă liniște. Acest muzeu de află de fapt într-o veche biserică, iar intrarea este 200 de leke.

Nu ai voie să faci fotografii înauntru, așadar nu am trecut peste cuvântul angajaților de acolo.

În fine, am încheiat lunga plimbare prin cetatea Berat la o mică terasă și ne-am stins setea cu o bere. O parte din grupul cu care am fost a ales să deguste bucate gătite ca la mama. 

Acestea fiind spuse, acesta este ultimul loc pe care l-am vizitat în Albania. Următoarele articole din călătoria #ultraAL vor fi din Macedonia. 🙂 Sper că această călătorie virtuală prin Balcani să vă deschidă apetitul de vizitat vecinii. Sunt multe puncte în istorie în care poveștile lor se intersectează cu ale noastre, iar cultura lor este a-ți trăi viața cu patos. Sunt mult mai puțin comerciali, iar mâncarea e ceva mai naturală. 

Nu mă credeți pe cuvânt, căci nici n-am pozat felurile degustate tocmai pentru că au fost prea bune pentru a mă mai gândi să imortalizez vizual momentul. L-am imortalizat gustativ, iar când va exista un aparat de developat gusturi, voi fi printre primii care să-l folosească 😛 . 

Acest articol face parte din campania #ultraAL, campanie de promovare a Albaniei ca destinație turistică susținută de Agenția de turism Ultramarin Timișoara.