Autor: Adriana Săftoiu
Naționalitate: română
Anul primei publicări: 2015
Numă de pagini: 320
Editura: Polirom
Nota mea: 5/5

Cronică de Cotroceni mi-a căzut în mână în Book City din Shopping City. A fost o achiziție spontană, fără strop de research înainte. După ce am răsfoit-o în prealabil, am decis că e musai să o citesc pentru că, într-un fel sau altul, vreau să înțeleg ce se întâmplă, de ce se întâmplă și până la urmă îmi doresc să am o minimă cultură politică.

Nu m-a tentat nicio carte din această sferă până acum. Însă tonul și vocea cărții, pe care le-am simțit neutre și cumpătate, m-au îndemnat să citesc. Am devorat această cronică în câteva zile. Mi-a plăcut franchețea stilului și neutralitatea povestirilor.

Ușor haotic organizată, aș spune chiar dezlânată, Cronica de Cotroceni mi-a deschis apetitul pentru a descoperi mai multe despre o istorie care e în curs de scriere. Personajele menționate acolo îmi sunt cunoscute din auzite. Niciodată nu m-a interesat cine, ce și cum. Poate că a fost vârsta care a coincis cu disprețul față de scandal.

Nu este de competența mea să apreciez cât de reale sunt informațiile oferite. Cu toate acestea, faptul că autoarea a ales să nu scrie această carte atâta timp cât fostul Președinte avea încă mize politice mi se pare un semn de demnitate.

După ce am terminat de citit cronica, am căutat ce au spus alții despre ea. Am găsit atât aprecieri, cât și demontări. Predomină demontările, dar convingerea mea este că doamna Săftoiu și-a dorit să tragă un semnal de alarmă.

Ne place să ne îndrăgostim electoral, ciclic, să ne umezim ochii de încântare, să ne strigăm iubirea în piața mare. Apoi, de la un munte de iubire, trecem la o prăpastie de ură. Ne dezvrăjim repede și începem să ne strigăm deziluziile. De fapt, facem tot ceea ce trebuie ca oamenii politici – mai ales cei care ajung în cele mai înalte funcții – să devină niște închipuiți. Nu de dragoste și adulație duc lipsă politicienii și nici angajații din instituțiile de stat, ci de vigilență civică, de o admirație ponderată.

Regăsim aceste cuvinte între primele pagini ale cărții. Nu știu care este miza acesteia, dar, prin ochii mei de tânăr ignorant până la un punct, ampreciez lucrarea și sper ca și alții să urmeze exemplul autoarei. Mi-ar plăcea ca la un moment dat să nu mai avem puncte de vedere, ci o imagine de ansamblu.

Puteți citi și alte recenzii scrise de mine chiar aici.

LinkedIn