Aceasta este noapte în care pasiunea își dă duhul, laptopul merge cu căderi de bolovani, FB face figuri. Nu pot să editez poze că se blochează micuțul browser, mă împiedic de programatul postărilor, mă doare extremitatea cefalică (aka după ceafă), n-am un scaun potrivit de birou și nici un birou pe gustul meu. Nu mai simt zona lobară și tocmai am avut 2 idei pe care nu el pot implementa pentru că sunt prea obosită. De fapt, cred că laptopul meu e mai obosit decât mine.

Unul vrea cutare, celălalt vrea aialaltă, am o listă întreagă de articole *de scris*, un teanc de cărți de recenzuit, un alt teanc de citit. Să nu vorbim de lista *de făcut* pentru toate cele țâșpe mii de proiecte în care am zis că-s Batman și pot.

Pe jos mă așteaptă câteva cursuri, cărți medicale și altele de lecturat pentru a pune cap la cap un material. Ceva mai sus stă manualul de Patologie Chirurgicală și sub el Aventurile lui Sherlock Holmes. Strănut de zici că m-ar lua răceala.

FB încă nu și-a revenit. M-am plâns pe grupul bloggerițelor, însă nu m-a băgat nimeni în seamă. Toată lumea studiază GA să vadă de unde le vin cititori. Nu știu cât de corect este ceea ce am spus adineauri. Îmi chiorăie burta, dar mă ambiționez să nu mănânc.

Dau și eu un ochi în GA să văd cum au ajuns oamenii aici în ultimele 8 luni de când sunt pe mateoc.ro. M-au găsit după cuvântul ambidextru, iar restul după numele meu. Stalkeri? Hm. Posibil. Mai sunt și căutări pentru ”cum să nu pui la suflet”, ”beanz cafe pareri”, ”alunita dermatofibrom”. Hm dublu.

Despre de toate și nimic. Astăzi m-a tras Andra de urechi că n-am mai scris de un secol. I-am spus că nu am scuză, dar nici inspirație. Lasă că m-a ajutat micuțul meu mare Lenovo care n-are chef de muncă acum. Mă pune iar să mă trezesc la 5 să recuperez ce n-am făcut acum.

Poc! a mai căzut un bolovan, și-a mai dat drumul și micuțul. FB încă râde de perseverența mea. Am decis. Pun totul pe pauză, public textul acesta fără fond și mă culc. Dar înainte merg să iau o gură de lapte de cocos. Taie chiorăiala mațelor și mă lasă să adorm în liniște.

Oh, stai. Acum aștept să se deschidă WordPress, să mă pot loga pe blog. SEO? Poate să uite. Poză specială? Uită! Hai că mai inserez câteva link-uri. A, uite. Merge și FB. Ce să vezi. S-a făcut 12:43 și la 5:10 am pus ceasul să sune. Să dorm sau să public articolul?

Bine, gata. Îl public acum. Cred că am făcut febră musculară la degete. N-am mai scris de mult. Blogul nu mă recunoaște drept stăpână. Sama că am uitat parola. Clasic. Mi-e frig la nas și încă îmi chiorăie mațele, nu-mi simt ceafa și nici degetul mic. Era să-l dispară în urma unei coliziuni neprevăzute cu colțul biroului. V-am spus că-l urăsc, da?

Hai, Mateoc, că deja vorbești mult și degeaba. Adios. Sau bine v-am regăsit.