Reclame simpatice

V-ați fi așteptat probabil să scriu despre Crăciun, despre ce am făcut, mâncat, pe cine am vizitat și cât m-am îngrășat. Iaca, consider că au scris alții destul pe această temă așa că eu vreau să vă povestesc despre o reclamă care mie îmi e foarte dragă.

Deși în mod normal urăsc reclamele, mai ales cele de la televizor, această reclamă mi se pare atât de simpatică și de sugestivă.

Millidge și Doig în actul 2. Millidge singur, trist, într-o cameră întunecată lângă un pian. Trist și singur. Se aude o ușă, Millidge ridică privirea și-și vede prietenul. Luminițele de sărbătoare se aprind, iar recitalul celor doi începe. Amândoi sunt fericiți, iar melodia de fundal e chiar drăguță.

Oi fi eu nebună, dar pe bune că mă înveselește și pe mine reclama respectivă și îmi amintește că lucrurile pe care le faci alături de prieteni sunt mult mai distractive și mai frumoase.

Și dacă tot vorbim despre reclame simpatice, tot o reclamă de la Orange, cea cu fetița și omul de zăpadă, mă topește de fiecare dată când o văd. Sigur o știți – cea în care familia pleacă în vacanță, iar omul de zăpadă rămâne acasă. Fetița e tristă, dar cumva omul de zăpadă ”reușește să vină” cu valiza a doua zi la cabana unde își peterece familia vacanța. Îmi amintește de o fază de când aveam eu vreo 4 ani.

Eram cu ai mei într-o benzinărie și stăteam pe bancheta din spate. În magazinul benzinăriei era agățat un Mickey Mouse de vreo 70 de cm înălțime, adică aproape cât mine de mare. L-am văzut și l-am dorit. Bineînțeles că nu l-am primit pe loc, ci ceva mai târziu cred că de ziua mea, dar tata a făcut să pară ca și cum Mickey m-ar fi găsit pe mine pentru că și el m-ar fi văzut atunci. A fost așa de drăguț momentul.

Pe urmă a apărut și Minnie în viața mea. Îl am și acum pe Mickey, pentru că pe Minnie ”am donat-o” fără voia mea.

Cât despre Crăciunul de anul acesta – a fost frumos, a fost plin, a fost în familie ca de obicei. 😀