Șoferiță

Sunt șoferiță de aproape trei ani, iar de un an și jumătate conduc zilnic un buburuzoi negru și cu o vârstă respectabilă. Deși nu arată ca și cum ar fi fabricat în 2001, buburuzoiul meu mai pierde câte o piesă din când în când, mai răcește uneori și se mai julește la cauciucuri.

Adevărul este că niciodată nu am avut o problemă majoră cu el, lucru care mă bucură enorm. Îmi place mașinuța mea, parcă seamănă cu mine. E nervoasă când o calci pe pedală, silențioasă când stă pe loc și rapidă dacă are ceva urgent de rezolvat.

Însă nu despre buburuzoi vreau să vă povestesc, ci despre câte lucruri am învățat să fac la mașină. Când ești singură, nevoia te învață să faci mai mult decât să-ți bagi benzină și să-ți speli parbrizul și luneta la benzinărie.

Primul lucru pe care l-am învățat de când bubu și cu mine suntem împreună este să verific dacă apa și uleiul sunt suficiente. Știu că ar trebui să fac această operațiune înainte de fiecare plecare, dar cine naiba o face în fiecare zi? Pe cuvânt însă că mereu când plec la drum lung parcurg toate etapele pe care regulile le prevăd.

Apoi am învățat să bag apă la ștergătoare și verific dacă roțile sunt în regulă, iar dacă sunt ușor dezumflate să merg la benzinărie și să mă murdăresc pentru a le umfla- apropo, prefer Mol România pentru că au fost singurii care mi-au oferit card de fidelitate. Acolo găsesc și compresor de aer, aspirator cu fise și băieți drăguți care alimentează în locul meu, deși nu mă deranjează să o fac și eu.

Am reușit chiar să-mi schimb ștergătoarele singură pentru că tipul pe care-l rugasem nu reușea de nici o culoare. Pfu, ce mândră am fost de mine. 😛

M-a amuzat exclamația Adelinei care zicea că e uimită câte știu face la mașină. Te înveți că n-ai ce face dacă n-ai mascul să se ocupe, i-am zis. Mai știu să schimb roata când sunt pe pană. Nu am fost nevoită să fac operațiunea singură, dar am asistat de două ori la bubu al meu și de vreo câteva ori, deci cred că m-aș descurca. 😀

Un lucru care mă enervează în trafic de mor sunt muierile alea speriate de bombe. Deși sunt un șofer destul de prudent (așa cred 😀 ), conduc destul de sportiv și mă frustrează când prind câte o șoferiță picată din lună pe care a scos-o mașina la plimbare. Uneori sunt răuță și oftic taximetriștii. Poate mi-oi lua-o în freză într-o zi de la unul, dar merită să-mi asum riscul. Uneori au șoricul exagerat de gros.

Avantajul când ești femeie la volan este că ajunge o privire mai drăguță și un zâmbet inocent pentru a convinge alți șoferi să te lase în fața lor, să amuze băieții când nu te descurci cu parcarea sau să te înjure alte femei. Pentru că femeile se înjură la volan rău de tot. Și sunt rele și egoiste – numai ele să aibă prioritate.

Mi-a plăcut din totdeauna să conduc, aș zice că-i un hobby. De pe la 12 ani mă visez șoferiță și iacă-tă că mi-a ieșit. Bineînțeles că mai am o tonă de experiență de câștigat, dar vine cu timpul. Meanwhile încerc să mă prind care-i treaba cu planetarele și telescoapele. Vorba președintelui, pas cu pas. 😛