– Dar de ce trebuie să-mi iei iarăși temperatura. Nu vrea, lasă-mă să dorm, zice pe un ton alintat femeia cu ochi migdalați.
– Te rog să mă lași să văd dacă ți-a mai crescut sau nu… ți-am explicat deja de trei ori cât de important este să te monitorizez. Haide, ridică mâna, știi doar că nu durează decât un minut, încearcă asistenta (îi vom spune Andreea) să o convingă.
– Am spus NU! NU! NU! NUUUU MAI VREAU!!! Până la urmă femeia cu ochi migdalați se lasă monitorizată.

A fost o noapte lungă în spitalul cu holuri largi și uși galbene. Urgențele s-au lăsat așteptate, medicii de gardă au avut liniște, dar pentru Andreea orele au părut o eternitate. Am privit-o cu admirație pentru răbdarea de care dădea dovadă. Fiecare refuz, fiecare ieșire necontrolată a femeii cu ochi migadalați o consuma, îi sorbea câte puțin din energie.

Ieșită pe terasă pentru o gură de aer proaspăt, am privit orașul adormit. Liniștea era aproape matusalemică, sinistră, întreruptă uneori de sunetul unei mașini grăbite, al unei motociclete guralive sau al unei sirene de ambulanță.

M-am întors în camera asistentelor, unde am văzut-o pe Andreea în boxa femeii cu ochi migdalați. Tocmai își deschisese robinetul branulei, iar sângele își făcea de cap pe cearșaful imaculat destul de recent schimbat. Era deja al doilea în noaptea cu pricina și avea să mai fie schimbat de încă două ori. Ce sperietură… credeam că și-a smuls branula, mi-a șoptit asistenta printre dinți.

Urma tratamentul cu ulei de cătina. Femeia cu ochi migdalați fusese victima propriei minți confuze. Vrând să aprindă un morman de gunoi și-a dat foc propriilor picioare. A ars până la fascia musculară și poate puțin mai adânc. Intervenția medicilor a fost promptă și eficientă.

Mai mult piciorul stâng a avut de suferit,  având nevoie urgentă de grefe de piele. A fost o procedură complicată și o noapte lungă când au adus-o de urgență. Deja e în boxa de ”arși grav” unde-și face de cap de cinci nopți și știe exact pe care asistentă o poate manipula și împotriva căreia se poate revolta, însă știe și în fața căreia nu poate comenta. 

Andreea face parte din acele asistente pe care femeia cu ochi migdalați le poate manipula. Se preface puțin mai bolnavă decât este, refuză să facă exercițiile de recuperare, iar înaintea fiecărei aplicări a uleiului de cătină găsește scuze peste scuze pentru a refuza tratamentul.

Răbdarea cu care Andreea se înarmase era pe sfârșite, dar ce putea să-i facă? Încerca să o înțeleagă, punea în balanță boala mintală a femeii cu ochi migdalați, însă știa că e prea bună, prea înțelegătoare, iar pacienta ei ușor prea ”șmecheră”.

Abia pe la ora 4:30 dimineața, femeia s-a liniștit și a ațipit, moment în care Andreea s-a apucat de scris în fișe ce și cum, a dat o tură prin celălalte saloane și am ieșit împreună pentru o gură de aer. Era epuizată, însă știa că poartă responsabilitatea întregii secții pe umerii ei. Deși medicii de gardă răspund de ce se întâmplă pe secție, când nu sunt urgențe se retrag în camera lor. De pacienții internați au grijă asistentele, iar nopțile pot fi uneori epuizante.

Nici bine nu se crapă de ziuă, că din boxă se aud strigăte. Femeia cu ochi migdalați se trezise și parcă avea poftă de o țigară. Am ciulit urechile, iar Andreei nu-i venea să creadă ce auzea:

– Cum să fumezi aici în boxă? Uite, aici în spatele tău sunt rezervoare de oxigen. Sunt aici pentru pacienții care nu pot respira singuri. Ele sunt sub presiune, iar dacă tu aprizi focul aici, fie și o scânteie, sărim în aer și probabil murim și tu, și eu, și fata aia de acolo. Toată lumea.
– Dar te rog, numai un fum. Promit că o sting înainte de jumătate.

Andreea mi-a aruncat o privire disperată. Infirmiera i-a sărit în ajutor, încercând să o liniștească pe femeia cu ochi migdalați.

– Oare chiar are țigări la ea? Dar brichetă? Cum să mă apuc să-i caut în geantă sau în lucruri? Asistenta încerca să se lămurească ce-i de făcut. Am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să stăm cu ochii pe ea. Femeia învățase o șmecherie: se prefăcea că adoarme, iar când dispăream din fața boxei ei începea să se joace cu sonda urniară, cu flexula, să se ridice sau să facă orice lucru i-ar fi trecut prin minte.

Ultima monitorizarea, cea de la ora 6, arăta faptul că femeii cu ochi migdalați începea să îi crească febra ceea ce putea însemna o infecție datorată arsurii. Ultima oră din tură, Andreea și-a stors ultimele puteri pentru a vedea ce-i de făcut. M-a trimis să aduc o trusă pentru hemocultură în caz că temperatura periferică ar fi depășit 38.5 grade. Nu a fost nevoie, cel puțin nu pe tura ei.

I-am văzut ușurarea din ochi când asistenta durdulie a intrat pe ușă. Era veselă, odihnită, habar n-avea ce tură lungă avea să aibe și cât de energică avea să fie femeia cu ochi migdalați. Andreea și-a predat fișele, i-a spus în două cuvinte ce se petrecuse noaptea precedentă și a plecat la vestiar să se schimbe.

Avea cearcăne și pungi grele sub ochi. Fusese o noapte lungă, însă soarele-i mângâia tenul tânăr și îi dădea speranță că următaorea tură va fi mai ușoară, că femeia cu ochi migdalați se va face bine mai repede și că din puținul ei făcuse pe cineva un pic mai fericit.