Conchita Wurst și Eurovision 2014

Mă pregăteam să scriu acest post imediat după finala Eurovision. Tare zgomotoase gânduri aveam. Să nu vă spun că scrisesem mai bine de 500 de cuvinte mult prea dure, mult prea nedigerate. Acum că au trecut mai bine de 48 de ore de la concursul muzical, acum că m-am liniștit și am avut timp să diger lucrurile, mi-am făcut o părere cât de cât obiectivă.

Am citit foarte mult comentarii legaete de acest subiect. Am citit nu numai la noi, ci și la cei de peste hotare. Așa cum era de așteptat, lumea se împarte în două: cei care sunt toleranți și cei care dau cu barda. Și mă trezesc eu să întreb – ce judecăm defapt, persoana sau prestația ei scenică?

Dacă nu ați ghicit deja, este vorba despre Conchita Wurst, Austria – câștigătorul sau câștigătoarea Eurovision, 2014. Nu am de ce să mă leg de el sau de ea ca și persoană, pentru că nu mă interesează și nici nu îmi place să bârfesc (cel puțin la un nivel atât de înalt). Prestația austriecei a fost una bună către foarte bună, melodia fiind motivantă și cântată cu suflet. Orice ar zice lumea, omul acesta chiar a trăit tot ceea ce a cântat! În fine, dacă a câștigat pe drept sau nedrept, aspectul acesta nu-l mai știu și spun sincer nici nu mă interesează – din simplul fapt că nu am absolut nici o putere de a schimba lucrurile.

Bun, melodia bună, prestația scenică bună. Aspectul este cel care a deranjat – mai ales barba, pentru că este împotriva naturii. Dacă e să discutăm așa, toți care folosim curent, gaze naturale, lemne, toți cei care avem mașini și telefoane mobile suntem în potriva naturii, distrugând-o. Gura lumii nu se va închide niciodată, așadar este în zadar să explic aceste aspecte.

Din punctul meu de vedere, nu sunt de acord cu alegerile făcute de această Conchita. De felul meu sunt un pic mai conservatoare și mai tradiționalistă. Ce să fac dacă am crescut într-o familie, care încă mai seamănă a o familie adevărată?

Despre ai noștri, nu pot spune că am doar cuvinte de laudă pentru că aș minți. Este pe bune de apreciat întreaga lor muncă, dar mie una, mi se pare că a fost un pic în zadar. Vouă nu vă sună asemănător melodiile din 2010 cu cea de anul acesta? Mai ales ”artificiul” Paulei și construcția spectacolui? Cred că Europa a căutat ceva nou și inedit. Dar poate mă înșel.

Interesant mi s-a părut mesajul câștigătorului/câștigătoarei, Conchita, atunci când și-a revendicat trofeul: “This night is dedicated to everyone who believes in a future of peace and freedom.” (Această seară este dedicată tuturor celor care cred într-un viitor cu pace și libertate). Mie îmi dă un pic de gândit aceste cuvinte de final. Mai întâi ”she rise like a phoenix ” și apoi dedică seara păcii și libertății…Parcă are un pic legătură cu furtunile care au loc în est.

Sunt curioasă, voi ce părere aveți?