Zgomotul timpului (The Noise of Time) – Julian Barnes

Autor: Julian Barnes
Naționalitate: engleza
Titlu original: The Noise of Time
Numă de pagini: 208
Alte cărți ale aceluiaș autor: Arthur&George
Editura: Nemira
Nota mea: 4/5

Așa cum am promis, ziua de duminică este dedicată cărților. Astăzi vă propun Zgomotul timpului  de Julian Barnes care ni-l aduce în prim plan pe compozitorul rus Dmitri Dimitrievici Șostacovici, considerat a fi unul dintre cei mai importanți compozitorii ai secolului al XX-lea.

Zgomotul timpului, un roman de fictiune istorică intens

Protagonistul, orfan de tată se dedică muzicii. Talentul său, precum și pasiunea de a compune, îl duc pe Șostacovici pe culmile gloriei. Piesa Lady Macbeth din Mtensk devine apreciată de critici, însă nu și de regimul comunist care începe să-l facă de rușine în revista Pravda.

Întreg universul compozitorului se prăbușește, aceste deveninind depresiv, chiar maniac pe ideea că va fi deportat în Siberia. Cu toate acestea, soarta Șostacovici se schimbă, aparent, după moartea lui Stalin în 1953. Soarele răsare din nou deasupra vieții compozitorului. Operele-i devin apreciate la nivel internațional, iar acestuia îi revine pofta de viață.

Cu toate acestea, noul conducător îl va obliga să intre în partid. Puterea își pune amprenta asupra vieții acestui compozitor și reușește cumva să-l decimeze. Nu zic mai mult, vă las să descoperiți întreaga poveste în Zgomotul Timpului.

”Barnes s-a reinventat încă o dată”  – Daily Telegraph

Coperta posterioară promite o alegorie orwelliană, o parabolă kafkiană și o luptă a unui om fricos cu o realitate suprarealistă. În esență, acest roman biografic-ficțional prezintă exact această teamă constantă. Parcă nimic altceva nu este relevant, decât frica – de Putere, de Stalin, de propria umbră și de propriile gânduri.

Julian Barnes aduce în prim plan tragedia artistului care nu își poate exersa actul artistic. Las mai jos câteva cititate care mi s-au părut relevante și vă recomand această carte cu mențiunea că, deși are doar 201 pagini, se lecturează destul de greoi.

”Nu poți să scapi de destinul tău”. Și așa va fi mort la 30 de ani. Mai vârstnic decât Pergolesi, e adevărat, dar mai tânăr chiar și decât Schubert. Chiar și decât Pușkin, de fapt. – pagina 58

Un a citat scurt, dar pe care nu l-am uitat este faptul că ”travestiul adevărului este ironia” – pagina 98, dar și continuarea de pe pagina următoare: ”Într-o lume ideală , un tânăr n-ar trebui să fie o persoană ironică”.

Arta aparține tuturor și nimănui. Arta aparține tuturor timpurilor și niciunei epoci. Arta aparține creatorilor ei și celor care se bucură de ea. Arta nu aparține Poporului și Partidiului mai mult decât aparținea odinioară aristocrației și patronilor. Arta este șoapta istoriei, auzită peste zgomotul timpului. Arta nu există de dragul artei; există de dragul oamenilor. – pagina 106

După mine, este una din cele mai frumoase și complexe definiții ale artei. Cu toate acestea, 90 de pagini mai târziu, regăsim următoarele:

Iar răspunsul Puterii va fi mereu același: ”Repetă după mine”, a spune: ”ARTA APARȚINE POPORULUI – V.I. LENIN. ARTA APARȚINE POPORULUI – V.I. LENIN”

Iar dacă aveți chef de puțină operă în această minunată zi de duminică tomnatică, vă las aici o bucățică din Lady Macbeth din Mtensk a lui Dmitri Dimitrievici Șostacovici.

Nu i-am acordat 5 stele pentru că am simțit că lipsește ceva. Parcă aș fi vrut un pic mai multă introspecție și ceva mai multe detalii contextuale. Cert este că m-a captivat încă din titlu. Zgomotul timpului – Zgomotul Gândului, știți cum zic? 🙂