Pentru că sunt răcită nu am ieșit afară de sâmbătă. Nici măcar nu am scos nasul pe geam. Am fost atââât de leneșă și am mâncat așaaaa de  mult. Aseară m-am hotărât să fiu puțin mai harnică și am scos o pătură din mașina de spălat pentru a o pune afară pe sârmă la uscat.

Era în jur de 7 seara, soarele mai arunca câte o rază de lumină, însă deja stelele se vedeau clar și impunător pe cer. M-am întins să pun pătura pe sârmă și am ridica privirea spre cer.

Oau! Nu m-am putut gândi la nimic, pur și simplu am stat și m-am holbat tăcută la cerul albastru și curat. Vântul adia ușor un aer cald și nu am putut să fac altceva, decât să zâmbesc și să las briza să-mi îmbățișeze inima.

Pentru o secundă am uitat de tot și am fost fericită precum un copil nevinovat.  Miroase și se simte precum un nou început. Poate par nebună, dar sunt atât de fericită că a venit primăvara și parcă de data asta e altfel. Nu pot să explic, trebuie doar să încercați să o simțiți.

Acest articol conține un link afiliat către un partener al acestui blog. Dacă decizi să comanzi produsul, o parte din suma acestuia se va întoarce la autorul acestui blog. Tu nu vei plăti nimic în plus.