Nelipsitul nostru accesoriu

O mare problemă când vine vorba de plecat la spectacole care nu sunt în Timișoara, este pentru BR, căratul mesei de călcat și a călcătoarelor, iar preț de câteva secunde există acea panică și întrebarea A luat cineva masa și călcătorul?. Desigur, că vă veți întreba de ce nu călcăm frumușel acasă, pentru ca acolo să nu ne doară capul.

Răspunsul este simplu: pentru că nu ne permitem să arătăm șifonați. Fie că este vorba doar de câțiva kilometri prin județ sau de drumuri lungi precum cel pe care l-am făcut în august
până în Sardinia, există o mare probabilitate ca măcar unul dintre costumele noastre să facă cute.

Poate că este vorba despre material sau despre cea care-l poartă – chiar nu contează. Noi nu plecăm aproape niciodată fără acel fier de călcat de voiaj. Din cele 4 fiare de călcat pe care le avem în căsuța noastră, doar 2 mai funcționează la putere care să ne permită să lucrăm cu ele în timp util.

La un moment dat, mă gândeam că ar fi bine să ne achiziționăm o stație de călcat profesională, însă al doilea gând a fost că pentru noi nu este prea practică și totodată că este destul de scumpă, iar noi economisim tot ce se poate pentru festivalul din 2016 (despre el, promit să scriu cât mai repede, pentru că vom avea nevoie de tot ajutorul pe care-l putem obține).

Așa că lucrăm cu ce avem. Unul din lucrurile cele mai amuzante și în același timp motivante, mi se pare faptul că aproape nici o fată de la noi – nici măcar eu – nu știa să calce înainte să vină la BR. Toate am învățat și ne-am perfecționat aici. Învățăm una de la alta, ne ajutăm atunci când e cazul și ne suportăm cu bune și cu rele. Poate părea o corvoadă, dar chiar nu este, pentru că într-un fel suntem ca o familie și la naiba, că ne potrivim foarte bine împreună!

Dacă vreodată veți vedea culisele noastre înainte oricărui spectacol, să nu vă minunați că strigăm una la alta, apoi peste două secunde ne îmbrăcăm una pe alta în timp ce o a treia folosește nelipsitul accesoriu 🙂