Despre tatuaje

Vorbea Mihai miercuri pe blog despre toleranța la tatuaje. Vă invit să citiți articolul lui aici ca să înțelegeți mai bine de unde acest articol.

Am un prieten care și-a tatuat pe omoplatul stâng (mi se pare, să mă corectezi, Liz, dacă greșesc) data când s-a combinat cu iubita lui și inițialele ei. Asta a fost acum 4 ani și de atunci sunt încă împreună. El și-a făcut tatuajul în primul an de relație și toată lumea a strâmbat din nas – fie cu gândul, fie pe bune, pentru că nimeni nu  avea să știe cum vor evolua lucrurile între ei. Ei sunt și azi împreună, deci până aici happy ending.

Oamenii strâmbă din nas când văd tatuaje și li se par extraterestre. Nu-i pot înțelege, cu toate că pielea mi-e curată și nici nu plănuiesc să o scriu cu cerneală prea curând. Poate că încă nu am găsit povestea potrivită.

Din punctul meu de vedere, tatuajele și piercing-urile spun o poveste. E un acel ceva care vrei să rămână în timp și care să spună ceva în locul tău. E un mod de exprimare a unei trăiri.

Cu toată deschiderea mea spre această lume, nu pot să zic că-mi place de Velea sau de Ruby așa tatuați. Ei nu-mi inspiră încredere, pentru că am impresia (greșită, poate) că ei s-au tatuat de ochii lumii. Ca să dea bine.

Există și unele meserii în care tatuajele nu sunt compatibile. Mă refer la acele meserii care au contact direct cu publicul de orice fel. Nu este etic pentru un medic, de exemplu să aibă un tatuaj la vedere. Cică inspiră neîncredere.

Așa cum am zis, tatuajul e un fel de exprimare a unui sentiment. Cel puțin în viziunea mea. De multe ori eu nu știu să mă exprim când sunt nefericită ca să nu-i supăr pe alții și atunci plâng. Wrong way! Să nu faceți ca mine. Uneori, băiatul cu ochii albaștri cred că o ia razna când mă apucă plânsul din senin pentru că-s nefericită și nici nu vreau să vorbesc despre asta.

Oamenii tatuați, dar nu cei de ochii lumii, mi se par oameni curajoși și oamenii cu care te poți înhăma la drum lung. 😀 Poate că în viitor, mă va apuca și pe mine această ”nebunie”, dar atunci va fi cu siguranță ceva mic, undeva ascuns. Poate fi ceva de genul:

 

Nu, nu mă deranjează oamenii care au tatuaje și nu îi consider extratereștrii. Nu îi judec, ci vreau să-i înțeleg. Mi se par fascinanți 😛 Vouă?