Eu la ei nu renunț

Vă mai aduceți aminte de bărbatul de care vă povesteam acum câteva luni? Cel care-și bătea nevasta doar pentru că era prea tresat la servici? Ei bine, nu mai știu nimic de el, căci evident, l-am pierdut printre miile de gânduri fugare, pe care dacă nu le notez imediat, ele dispar în materia cenușie și se camuflează al naibii de bine.

Mi-am adus aminte de el, pentru că a venit vorba despre salary calculator și despre acei termeni complicați pe care unori nimeni nu-mi mai înțelege. Ce mai contează dacă ai un time tracking software, dacă nu știi să-l folosești la capacitate maximă și încă te mai chinui să faci manual totul – pentru că este mai sigur.

Când eram cu mult mai puțină experiență de viață, ziceam că vreau să lucrez la HR services –îmi plăcea foarte mult cum sună. Și ăsta, dar și PR-ul. Mi-am ales un cu totul alt drum. Cum va fi, va fi, orientarea cea mai bună este cea la fața locului, că degeaba mă strofoc și nu dorm noaptea.

Mă legam de bărbatul de acum câteva săptămâni pentru că aseară am fost cu mașina în oraș și am văzut un bărbat frumos aranjat, dar foarte îngândurat. Clasic pentru mine, mi-am pus întrebarea oare la ce se gândește, dar am fost prea obosită ca să-mi imaginez viața lui. Și în fond de ce m-ar interesa viața altuia? A mea este destul de complicată oricum, orice aș face o îmbârlig și mai tare, dar nu mă plâng.

Nu mă plâng pentru că știu că există un loc unde pot merge mereu cu inima deschisă, chiar frântă, unde va exista mereu un umăr pe care să plâng și cineva care să mă ia în brațe. Al meu este puțin gelos pe tema asta, dar nu am ce-i face, pentru că eu la a doua mea familie, nu renunț!