Despre a doua mea familie

A trecut mai bine de un an de când am fost ultima oară în București și da, îmi este dor să îl vizitez. Știu că o să sune chiar ciudat, dar parcă atmosfera și vibrația emanată de oraș este pe cât de agitată, pe atât de boemă. Evident că acest aspect poate fi doar în capul meu, având în vedere că cel mai mult am stat în capitală 2 nopți și 3 zile.

Anyway îmi place capitala și îmi place Herestrăul. Ce nu-mi place însă, este că mereu îmi pun aceeași întrebare obsesivă: Unde mâncăm în București? Chiar aș aprecia dacă ați sări cu sugestii, pentru că aici nu prea am nimerit-o mai niciodată. Măi, la noi în vest e simplu: dacă nu știi ce restaurant să alegi, mergi la mall la etajul cu mâncare și ai de unde alege – eu prefer mereu mâncarea asiatică.

Ultima dată când am văzut micul Paris a fost la filmări, anul trecut în august. Îmi aduc aminte cum eram morți de oboseală, dar nu avea nimeni chef de somn, deși a doua zi ne așteptau încă cel puțin 12 ore de acțiune. Unde ieșim vineri seara? se citea pe buzele noastre, pentru că da, eram în București și pentru că da, era vineri seara și pentru că da, nu conta că energia fizică nu mai era de partea noastră. A doua zi căutam fiecare un locușor în care puteam închide ochii măcar pentru câteva secunde.

Apoi în tren am dormit toți, claie peste grămadă, în poziții care mai de care mai ciudate, dar comode. Relativ. Să știți că nu regret nici o acțiune cu cei din ansamblu, deși credeți-mă că am pierdut zile și nopți la rând cu ei râzând, plângând, dansând, dormind prin locuri dubioase și mai ales înțelegând că în viață nu totul se învârte în jurul banilor.

BR este a doua mea familie și forumul este a doua mea casă și nu cred că este unul dintre noi care să nu confirme măcar partea cu familia. Mă înșel?