🙏🏻 Un moment pentru MULȚUMESC

La această oră târzie în noapte când toată creștinătatea ortodoxă de bună credință s-a întors cu lumină de la biserică, eu sunt la spital. Nu ar fi trebuit să fiu aici, însă am luat garda unei colege cu un necaz. Am scris aceste rânduri ieri din confortul canapelei. Habar n-am ce mă așteaptă, însă știu că nu-mi va părea rău.

N-am fost niciodată un fan prea mare al sărbătorilor. Rezonez poate puțin mai mult cu Crăciunul decât cu Paștele. Tocmai de aia nu prea am scris pe acest subiect. Nici acum nu aș vrea să aberez prea mult, însă mi se pare un moment potrivit pentru a aborda tema recunoștinței.

Paștile, ca sărbătoare creștină, reprezintă sacrificiul ca dovadă supremă de iubire oferită în dar întregii omeniri. Lucru care pare atât de abstract, în sine este atât de frumos.

Am început să scriu rândurile de mai sus vineri seara. Voiam să programez articolul să se posteze în Noaptea de Înviere, însă am simțit că nu puteam exprima în cuvinte ce aveam atât de frumos în minte. Nici acum nu știu dacă pot să o fac.

Mi se pare un moment bun să ne oprim din tot și toate și să zicem MULȚUMESC

E un exercițiu pe care mi l-am imaginat de multe ori, posibil să-l fi furat de undeva. Posibil să-l fi inventat, șansele sunt slabe. Îmi place să-l fac când simt că nu mai înțeleg nimic din ce știu și când mă simt pierdută între gânduri și sentimente care nu știu exact de unde vin.

Și mai ales îmi place să-l fac în Noaptea de Înviere atunci când te duci să iei lumină. Mi se pare atât de frumos acest ritual. În noapte sute de oamenii se duc să ia lumină și se așterne așa o liniște oferită de mulțimea de candele aprinse.

Îmi iau un minut, inspir adânc și îmi imaginez că sunt pe o scenă. Pe scena vieții mele. Și încep să zic mulțumesc.

Mulțumesc părinților mei care mă sprijină necontenit și fac mereu cât pot și cum pot mai bine pentru mine.

Mulțumesc prietenilor mei care-mi sunt alături și cu care pot să râd, să plâng, să dansez, să învăț, să fiu.

Mulțumesc profesorilor și tuturor oamenilor care mă inspiră fiind pur și simplu ei înșiși.

Mulțumesc tuturor oamenilor care m-au durut. Că din acei oameni am învățat cel mai mult despre mine.

Mulțumesc pentru ce am și pentru cine sunt. Bună, rea, perfectă, imperfectă, mulțumesc pur și simplu pentru că sunt și că am șansa să experimentez în fiecare zi.

Cam despre asta am încercat să fie mereu Paștele pentru mine. Despre acest mulțumesc și acest exercițiu de recunoștință pe care cred că pot să încerc să-l fac mai des. Că pot să găsesc un milion de lucruri pentru care să mă plâng, însă de două ori mai multe pentru care să spun mulțumesc.

Ceea ce îți doresc și ție! Să ne recitim cu bine. 🙏🏻