Ați observat că oamenii din acest oraș au devenit mai răi?

Acesta este un ultim gând pe care îl am după o zi relativ lungă. Cineva mi-a rupt un ștergător de la mașină. Un incident banal. Nu ploua și nu am avut nevoie de acesta așa că am văzut pagubă abia când am ajuns acasă.

Se pare că am deranjat pe cineva care a decis să își facă dreptate singur dând un semnal “de avertizare”.

Nici nu știu cum să încadrez această mică răutate. Mi se pare că acest incident este că o radiografie asupra unei societăți triste, obosite și frustrate.

Ați observat că oamenii din acest oraș au devenit mai răi?

Observ această diferența de fiecare dată când plec în locuri mai ferite de “civilizație”. Ultima excursie stă drept dovadă. Undeva pe coclaurii din Apuseni am rămas împotmoliți în zăpadă. Localnicii au venit să dea o mâna de ajutor. La magazinul local, doamna vânzătoare s-a chinuit minute bună să convingă POS-ul să funcționeze. Gazdă noastră ne-a împrumutat lanțuri și a venit să ne recupereze de unde ne pierdusem. Totul s-a întâmplat cu zâmbetul de buze și mult calm.

Aici în oraș nimeni nu mai are timp, lumea e încruntată și cu ochii în pământ. Toți se iau prea în serios. Nu mai poți spune nimic că oamenii se supără, o iau prea personal și au impresia că vrei să le  faci rău. Orice fărâmă de a înțelege lucrurile pare că s-a șters. Toată lumea taxează, judecă, pune etichete. Că ăla e cum e, vai de aialaltă, ce să mai zicem de asta?! Trăim nu doar în epoca vitezei, ci și în cea a egoismului – cel puțin un egoism urban.

Poate este un mecanism de apărare împotriva celor în care nu ne încredem. Aș putea înțelege acest lucru, dar nu pot înțelege răutate. Să faci rău dinadins, doar pentru a pedepsi. Și pentru ce?