📖 Jurnal nocturn de pandemie: păreriștii
Jurnal nocturn de pandemie. Iar e noapte, iar mă apucă gândurile. Astăzi sunt ceva mai pașnică și mai casnică. De dimineață am gătit pulpe de rață pe varză, apoi am frecat vana, chiuveta, faianța. După-masă am lucrat. Între timp, avem o ordonanță militară care transformă recomandările în interdicții, 11 morți de COVID19 și un spital județean închis.
Numărul cazurilor a ajuns la 794, oamenii fug în continuare din izolare și carantină.
Zici că suntem la nebuni. Mă uit la toate aceste evenimente și râd în sinea mea când mă gândesc că este realitatea. Să mă trimită cineva într-un film, vă rog. Acolo eroii câștigă mereu chiar dacă au de parcurs un drum dificil, plin de provocări și sacrificii. În filme știi mereu că Van Dame, oricât de căsăpit ar fi, tot renaște din cenușă și îi caftește pe toți, iar la final salvează fata.
În filmul numit Realitate, în regia lui SARS-COVID 2, există prea multe personaje negative și prea puțini eroi. Parol, însă filmele au mereu un mesaj ascuns chiar dacă uneori trebuie să-l cauți cu lupa. Și, ca orice spectator care se respectă, e musai să am o părere. Bă, filmul ăsta e foarte bun. Te trece prin toate emoțiile, de la spaima că medicii n-au echipamente de protecție, bucuria să îți vezi la mama pe Whatsapp și să știi că e bine și până la nervii provocați de cei care au ei o părere despre tot.
Păreriștii. Hai, că n-ai cum să nu-i știi. E categoria aia de oameni care le știu ei pe toate. De la planificare și implementare în orice domeniu. Atenție, ORICE DOMENIU! Pot să aibă despre orice o părere, pot să judece și să concluzioneze că tot ce se întâmplă în jurul lor e rău. Ba că nu știu ce ordonanță militară e prea blândă, ba că e prea aspră. Ba că bătrânii trebuie protejați, ba că este inadmisibil să nu poată ieși din casă.
Apoi sunt cei care sigur ar administra situația de țșpe ori mai bine. Da, domnule… sunt toți niște incompetenți care n-au ce căuta acolo.
Îmi vine uneori să torn acid metaforic pe taste și să le spun că sunt niște idioți. Așa, cu tot sufletul. Să ne ferească sfântul să ajungă un părerist care n-a făcut nimic altceva în viața lui într-o funcție importantă. Ups…
Internetul este cutia pandorei de unde au iești păreriștii.
Cu ei a început epoca Părerilor exprimate prin dreptul la libera exprimare și va dăinui atâta timp cât vom avea internet, social media și alte medii virtuale de socializare. Paradoxul este că părerismul este mai contagios decât SARS-COVID 2. Una-două se ia și uneori devine cronic.
Că e bine, că e rău? Vom lăsa păreriștii profesioniști să judece. Noi, amatorii, mai avem multe de învățat.
Să ne recitim cu bine! 💆
