📚 Greutatea unui pian – Chris Cander

Greutatea unui pian – Chris Cander este prima carte pe care o termin de citit în 2023. De început, am început-o cândva anul trecut. Și nu știu dacă mă repet sau nu, dar am tot zis că nu mai am răbdare să citesc. Toate se trag de acum doi ani de la examenul de rezidențiat și urmările lui.

Adevărul este că nici n-am făcut neapărat ceva concret în acest sens. Mi-am tot spus că nu-i timp. M-am imersat în lucrul de la spital, în a acumula cât mai multă informație în această zona și cumva am uitat de mine. Lucru nu prea sănătos, așa cum ziceam cândva aici. Dar să faci ce zice popa, nu ce face el rămâne o vorbă validă. Să nu mai zic că în 2022 n-am reușit să citesc decât 3 cărți, iar conform Goodreads numai 965 de pagini. 🙄

Moment publicitare – mă găsești aici pe Goodreands dacă vrei să ne împrietenim pe această platformă.

Revenind la recenzie cărții Greutatea unui pian // The Weight of a Piano

Am început-o cândva prin octombrie. Părea ceva ușurel după ce m-am luptat câteva luni bune cu Gabor Mate – Când corpul spune nu. Da, n-am scris nici despre această lectură recenzie, dar promit că mă revanșez.

Așadar, părea ceva ușor, un roman lejer de citit noaptea înainte de culcare. Spun din start că i-am acordat cărții 2/5 stele pe platformă. Nu știu dacă traducerea are de suferit sau felul în sine în care e scrisă, însă nu mi-a plăcut în mod deosebit.

Romanul spune două povești în paralel. Cea a Clarei, o tânără orfană, mecanic auto cu o viață destul de tumultoasă și cea a Katiei, o rusoaică pasionată de muzică și pian care fuge din Rusia comunistă îmbrățișând alături de soțul și copilul ei, Grișa, visul american.

Greutatea unui pian de Chris Chander se găsește în Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction. O poți comanda de aici.

Așa cum mă așteptam, povestea celor două este legată prin pianina Bluethner pe care Clara o iubește atât de mult, fiind, chipurile, cadoul de la tatăl ei. Ultimul cadou înainte ca acesta și mama ei să moară într-un incendiu ce le-a cuprins casa.

Povestea Katiei este de asemenea legată de o pianină, tot Bluethner. Muzica și pianina înseamnă pentru această femeie viață și fericire. Pe parcursul romanului, Katia moștenește pianina, apoi o părăsește în Rusia, dar cumva ajung să se regăsească.

Greutatea unui pian este o poveste înduioșătoare despre aparente coincidențe și povara trecutului

Nu vreau să dau detalii despre poveste pentru că în sine este una înduioșătoare, emoționantă. Ideea că există coincidențe este cumva spulberată de acest roman. Pianina devine simbol al trecutului, un trecut de care fiecare avem nevoie să ne descotorosim pentru a ne putea bucura cu adevărat de prezent.

New York Times spune despre acest roman că este uriaș, intens și plin de imaginație, că este despre memorie și identitate.

Pianina este un simbol cu greutate în acest roman care unește și dezbină în același timp.

Totuși, ceva ceva nu mi-a plăcut. Odată ce m-am concentrat pe carte, am citit-o dintr-o răsuflare într-o noapte. Totuși simt că i-a lipsit cumva sufletul. Sau poate nu i-am înțeles eu cu adevărat mesajul.

Sunt curioasă dacă o vei citi sau dacă ai făcut-o deja să-mi spui cum ți s-a părut într-un comentariu.

Să ne recitim cu bine! 📚