Se întâmplă că îmi place statistica și cred foarte mult în ideea de analiză pe cifre pentru a înțelege ce ni se întâmplă. Nu mai lungesc introducere pentru că presimt oricum că acesta va fi un articol lung.

După cum știi, în data de 21.11.2021 a avut loc examenul de rezidențiat. Absolvenții de medicină, medicină dentară și farmacie au susținut duminică examenul vieții lor (deși nu e chiar așa), examen pe care îl poți susține după cei 6 ani de facultate. În funcție de punctajul obținut, îți alegi specialitatea. Rezidențiatul se organizează la nivel național, simultan în toate centrele universitare.

Toată lumea învață din aceeași bibliografie, subiectele sunt identice, iar clasamentul final se face pe țară. Apoi, în funcție de punctajele obținute, candidații aleg specialitatea dorită. Nu vorbim despre repartiție acum, ci vreau să ne uităm peste ce s-a întâmplat din 2016 încoace.

Puțină istorie despre examenul de rezidențiat

În noiembrie 2016 s-a organizat prima sesiune națională a acestui examen. Până atunci fiecare centru universitar se organiza în bucătăria proprie cu subiectele, corectarea și distribuția ulterioară a candidaților în funcție de punctaje pe specialități.

Bibliografia reprezenta vestitul ECN, o bibliografie din care se dădea și în Franța examenul de rezidențiat și care era tradusă și pentru candidații de la noi. Toată lumea spunea despre acest ECN că este ”o mizerie”. Nu știu, n-am văzut.

Din noiembrie 2016 după lungi dezbateri și cerințe ale studenților și a cadrelor avizate, s-a introdus oficial noua bibliografie: Compendiu de specialități medico-chirurgicale – Victor Scripcariu&all

O bibliografie pentru care profesori și medici din 15 specialități s-au pus la o masă comună și au editat cele peste 800 de pagini.

Fiind o salată clasic românească, această bibliografie a fost greoi de parcurs, pe alocuri neactualizată cu date din prezent. 

Se vedea clar că este scrisă de mulți oameni pentru că stilul de scris și inclusiv valoarea informațiilor era diferită de la capitol la capitol. În fine, 5 generații de rezidenții au ieșit de pe băncile facultății și au asudat peste aceste cărți.

Evident că au existat multe plângeri și comentarii din motivele mai sus menționate. Ca proaspăt absolvent de medicină ai așa un elan de a intra în sistemul medical și, deși știi că sunt multe lucruri putrede acolo, simți că odată cu venirea ta lucrurile se vor schimba.

Și în tot acest elan, te străduiești să înveți, să iei un punctaj bun, să alegi specialitatea la care visezi. Și te apuci de învățat și descoperi bibliografia care îți dă fiori pe alocuri. Așadar, în iunie 2020 se decide marea schimbare însă abia pentru generația 2021.

“Este nevoie de reevaluarea tematicii de concurs şi a bibliografiei aferente pentru examenul de intrare în Rezidențiat.

O revizuire temeinică a materiei de concurs nu s-a mai realizat de peste trei ani. Sunt de acord cu propunerile venite din partea rectorilor şi le mulțumesc pentru colaborarea bună pe care o avem”,

a afirmat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, citat într-un comunicat al ministerului. Conform 360medical.ro

Bun, zis și făcut. S-au apucat oamenii din minister și au lucrat la traducerea noii bibliografii. Materialele au fost gata undeva prin ianuarie-februarie 2021. Colegii implicați, vă rog să mă corectați dacă greșesc.

Cărțile noi în sine sunt chiar foarte faine și au o traducere bună . În sfârșit avem și noi o bibliografie care se ridică la ce învață viitori medici din vest. Cărți actualizate, scrise cursiv și logic. Numai bune de învățat, cum s-ar zice.

“Pe baza opiniilor studenţilor, rezidenţilor şi ca urmare a consultării cadrelor didactice implicate în organizarea concursului de Rezidenţiat, rectorii au ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie este înlocuirea bibliografiei folosite în prezent cu un material bibliografic internaţional, tradus profesionist în limba română. Conform 360medical.ro

Cum se desfășoară examenul de rezidențiat

Așa cum am spus deja, examenul este la nivel național. Se pot înscrie absolvenții din promoția curentă, dar și orice absolvenți de medicină, medicină dentară și stomatologie.

Examenul în sine constă în 200 de întrebări grilă – 50 cu răspuns simplu (fiecare valoarea 4 puncte) și 150 cu complement multiplu (fiecare valorează 5 puncte). Maximul care poate fi obținut este 950 puncte. Pentru a promova acest examen, candidatul trebuie să obțină 60% din maximul punctajului obținut.

Pentru că este foarte greu să faci 950 (nimeni n-a reușit de când am făcut eu analiza), punctajul minim se va calcula din maximul obținut. Teoretic, din 950 de puncte obținute, minimul pentru promovare ar fi 570. Însă, vei vedea mai jos că atât minimul, cât și maximul diferă de la an la an.

Cum arată distribuția punctajelor obținute

Bun, acum că toată lumea este în context, să vedem ce s-a întâmplat cu punctajele obținute de absolvenți în ultimii ani. Am făcut o analiză, cred eu obiectivă, nu știu dacă și completă. Pentru că în fond, nici nu este treaba mea să fac acest lucru și sper că cei care se ocupă de tot ce înseamnă examen de rezidențiat au și ei așa ceva. Sper eu și mai profundă și mai completă.

Menționez că această analiză este făcută în baza listelor de punctaje afișate oficial pe site-ul ministerului – rezidentiat.ms.ro. Am luat listele oficial, am notat câți candidați au fost, câți au luat peste 900 de puncte, câți peste 850 de puncte șamd. Vei înțelege pe concret mai jos.

Așadar, să începem de undeva, adică de la numărul candidaților înscriși.

În noiembrie 2016 a avut loc prima sesiune de examinare la nivel național. În luna mai a aceluiași an, mai avusese loc o sesiune. Sunt mulți candidați care se înscriu pentru a doua sau a treia oară la acest examen. Probabil că de aceea între 2016-2020 numărul înscrișilor este în creștere.

Vorbim despre aceeași bibliografie din care s-a învățat. Faptul că în 2021 au fost mult mai puțini cel puțin în domeniul medicină, mie îmi spune că bibliografia nouă a jucat rol de sperietoare.

Procentul celor care nu au promovat examenul de rezidențiat

Dacă ne uităm la procentul celor care nu au promovat ultimele 6 sesiuni de examinare, cred că putem trage câteva concluzii logice.

Nu știu care a fost rata de nepromovabilitate înainte de introducerea examinării la nivel național. Personal, m-aș fi așteptat într-o primă fază, înainte să văd lista de anul acesta, ca cel mai mare să fie în 2016. Pentru că s-a introdus bibliografie nouă atunci, mă așteptam ca impactul să fie mai mare.

Probabil că n-a fost pentru că până la urmă bibliografia nouă de atunci a fost redactată de aceeași profesori și medici care predau și la cursuri. Același stil, informații similare. Așadar, din acest punct de vedere am fost pe aceeași lungime de undă.

Doar că, văzând pe cifre ce s-a întâmplat, mă gândesc la următoarele lucruri:

• procentul celor care nu au promovat în 2016 spune ceva despre generația de absolvenți de atunci. Fiind un număr mult mai mic de înscriși la examen, cred că numărul candidaților care s-au înscris cel puțin a doua oară să fie mult mai mic. Așadar, cei 17,8% să fie un procent care spune ceva real despre generația care a absolvit în 2016.
• faptul că procentul crește în anii următori, cred că se poate corela și cu numărul de candidați înscriși. Ar fi nevoie de o analiză mai în profunzime aici, însă eu nu am posibilitatea să o fac. Mă încumet să afirm totuși că acest procent a crescut pentru că și numărul celor care s-au înscris din promoții anterioare a fost mai mare.
• în 2021 procentul celor care nu au promovat a fost cel mai mare, iar numărul celor înscriși aproape cel mai mic. Așadar, cei care au dat pentru a doua oară examenul de rezidențiat au fost mai puțini. Cu siguranță se simte și influența bibliografiei noi.

Având în vedere că s-a schimbat tematica și oarecum bibliografia s-a aliniat cu standardele internaționale, dacă vrei, mă face să îmi ridic un semn real de întrebare. Știu că examenul de rezidențiat este în fond multă muncă individuală. Este vorba despre un întreg proces.

Totuși, absolvenții au în spate 6 ani de studiu și 12 semestre de studiu și 12 sesiuni de examene. Privind astfel lucrurile, următoarea întrebare este absolut firească – cât de mult contează procesul educațional prin care trece studentul în cei 6 ani de facultate și cum îl ajută pe acesta să promoveze examenul de rezidențiat? 

În fond, acesta este scopul final al celor 6 ani de studiu.

Să fii capabil să pui bazele educației medicale, să îți dai seama ce specialitate vrei să practici și să poți să fii capabil să ajungi acolo. Iar facultatea ar trebui să îți vină în ajutor cât mai mult pentru că până la urmă acesta este rolul ei.

Sigur că ține enorm de mult și de fiecare individ în parte și felul în care se raportează la cei 6 ani de studiu. Însă până la urmă, cred că este un efort de echipă. Pe deoparte studenții și pe cealaltă parte universitățile.

Nu contează doar informația primită pe parcursul anilor de studenție. Contează și cum este ea livrată, cât de bine este explicată, astfel încât studentului să-i fie cât mai ușor să o rumege. Tocmai de aceea, cel mai probabil există așa diferență mare între 2016 și 2021. Kumar, Sinopsis și Lawrence sunt cărți care livrează total diferit informația față de cărțile cu care am fost noi obișnuiți.

Punctajele maxim obținute

Așa cum explicam mai sus, punctajul absolut este de 950 de puncte. Cu toate acestea, în ultimii 6 ani, nimeni n-a reușit să îl obțină. Până la urmă este ceva normal pentru informația e multă, pe alocuri greoaie. Cu toate acestea, nu pot să observ diferențe majore între punctajele maxime. Cu toate cele întâmplate anul acesta, cele 938 de puncte obținute vin imediat după anul 2017 și 2019.

Așadar, s-a putut. Cineva de la Iași a reușit să obțină 938 (adică 98,7%) în condițiile în care a avut timp de învățat efectiv aproximativ 10 luni și a pornit de la aceeași bibliografie nouă ca toată lumea.

 

Distribuția punctajelor în funcție de ani

Dacă ne uităm pe distribuția procentuală în funcție de punctajul obținut lucrurile stau cam așa:

Aici aș avea nevoie de cineva care să mă ajute să interpretez datele. Probabil că ar fi nevoie și de o analiză mai în detaliu. Însă, dacă te uiți strict la anul 2016 și 2021, se poate observa că piramida graficului aproape că se suprapune.

După care, dacă scoți din ecuație nepromovații, între 2017 și 2019 aproape că există o distribuție gaussiană.

Tot ce înseamnă peste 900 de puncte, indiferent de an, înseamnă peste 95% din maxim.

Tot ce-i peste 850 de puncte înseamnă peste 90%. Cu alte cuvinte ei sunt vârfurile, geniile, oamenii care au muncit cel mai mult nu doar pentru examen în sine, ci și pe parcursul celor 6 ani. Cei care au fost super disciplinați și ambițioși.

• peste 800 de puncte înseamnă 84-86% din punctaj indiferent de an
• peste 750 de puncte înseamnă 79-80% din punctaj indiferent de an
• peste 700 de puncte înseamnă 74-75% din punctaj indiferent de an
• peste 650 de puncte înseamnă 69-70% din punctaj indiferent de an

Pentru un student dintr-o țară civilizată care și-a văzut de treabă, a fost la cursuri și la stagii, la activități extracuriculare, s-a mai și distrat, să ia peste 70% din punctajul maxim este un efort minim spre mediu.

(Doar că noi nu suntem neapărat într-o țară civilizată. Pentru că în țările civilizate de balanța drepturi și obligații chiar se ține cont).

Tot ce vine peste, din punctul meu de vedere, intră la capitolul multă și mai multă muncă. Sigur că este necesar să ținem cont și de factorul psihologic. Stresul în sine este enorm și presiunea îi face pe mulți să clacheze. Cu cât ești mai bine pregătit, cu atât stresul scade pentru că simți că ai control asupra situației.

Dacă ne uităm pe segmentele intermediare, 650-800 în perioada 2016-2021 procentele sunt similare. Excepție face anul 2017 care vine tare din spate cu 13,5% dintre candidați care au luat peste 800 și 2021 unde 8% au depășit acest prag.

Aș vrea să spun că am o concluzie și o direcție clară. Însă nu am.

Și până la urmă nici nu este de competența mea să am. Sunt totuși câteva idei și întrebări de ridicat la fileu.

Faptul că ultimii 2 ani s-au făcut aproape exclusiv online, s-ar putea să fi avut un impact mai mare decât s-ar fi așteptat toată lumea. Sau mai bine spus, încep să vină confirmările și urmările pandemiei. Probabil că vom vedea și în anii următori efectele acestei perioade.

Dacă comparăm distribuția punctajelor din anul 2016 și 2021, ambii ani marcați de schimbarea de bibliografie, se poate observa clar că sunt asemănătoare. Diferențele majore sunt între procentul celor care nu au promovat. Să fi influențat pandemia și activitatea online acest lucru?  

2017 seamănă cu 2018 ca distribuție. Cred că lumea încă se obișnuia cu compendiile, iar la facultate încă nu se cerea să înveți din ele. Și mai interesant este ce s-a întâmplat între timp. Nu îmi este clar nici ce s-a întâmplat între 2019 și 2020 și de unde această totală schimbare de formă. Îmi aduc totuși aminte că noi am început din anul III să citim din compendiu. Asta și pentru că la unele examene tematica era și (sau doar) de acolo. Poate că a contat și asta.

Cert este că avem nevoie universitățile să ia mai multă atitudine.

Nu cred că trecerea rezidentului de la Ministerul Sănătății la cel al Educației este soluția. Dacă nu știi despre ce-i vorba, uite aici. Aș miza maxim pe cei 6 ani de studenție. Pe creșterea calității cursurilor și a stagiilor. Pe evenimente educaționale poate chiar mai non-conformiste care să atragă studentul și să-i deschidă apetitul. Îndrăznesc să spun că și pe un număr mai mic de studenți, dar mai bine pregătiți.

Pentru că, să fim serioși, la 19 ani, deși ești major, abia începi să înțelegi pe ce planetă trăiești. Majoritatea dintre noi am avut nevoie de îndrumare, de cineva care să ne învețe cum să învățăm, de un mentor. Am avut nevoie să ne simțim văzuți și ascultați, îndrumați pe acest greu drum pe care ne-am apucat să mergem.

Ar fi interesant de văzut o astfel de statistică, poate chiar mai aprofundată, pe fiecare centru universitar în parte. Din păcate pentru cineva din afară este greu de realizat. Pe de altă parte, sunt sigură/sper că fiecare centru universitar are ca scop creșterea calității educației și cu siguranță au și ei astfel de analize.

What is done is done. Nu putem schimba lucrurile pe care le-am făcut până acum. Stă totuși în puterea noastră ne oprim, să analizăm și să decidem în continuare ce putem face mai bine.

Să ne recitim cu bine! 📈