Excercițiu de introspecție și analiză de sine
Am făcut recent un exercițiu de introspecție. Să fiu dreaptă, l-am început și încă lucrez la el. Este un fel de lucrare mai amplă în care încerc să înțeleg anumite aspecte legate de persoana mea. M-am gândit să scriu despre el aici pentru că mi s-a părut util mai ales pentru cei care vor să lucreze cu sinele, să descopere dureri și răni vechi, să încerce să devină mai buni.
Te previn că nu este un exercițiu ușor și va lua mult timp. Și de multe ori va durea. Pe alocuri te va înfuria și vei avea nenumărate gânduri de a renunța. Mie așa mi s-a întâmplat. Acest exercițiu de introspecție cere blândețe și răbdare, pe alocuri perseverență. Cred totuși că merită. S-ar putea ca la finalul lui să îți schimbi perspectiva și să înțelegi anumite lucruri despre tine.
Înainte să trec la exercițiul în sine, trebuie să menționez două aspecte. În primul rând, nu sunt psiholog și nici psihiatru. Așadar, ceea ce voi scrie mai jos o încadrez drept o părere personală, oarecum un sfat nesolicitat. Dar, sper că util. Dacă ai făcut deja terapie, s-ar putea să îți fie într-o oarecare măsură familiar. Dacă nu ai discutat niciodată cu un terapeut până acum, există mari șanse să ți se pară o porcărie. Accept și această opinie.
Apoi, nu sunt convinsă că acest exercițiu, cel puțin sub această formă, a mai fost practicat înainte. Sigur, nu pretind că e vreo inovație. M-am inspirat din lucrarea lui Franz Ruppert – Traumă, atașament și constelații familiale – o găsești aici.
Exercițiu de introspecție și analiză de sine desprins din lucrarea lui Franz Ruppert
Capitolul 3 vorbește despre atașamentul sufletesc, iar într-un subcapitol intitulat Sănătatea psihică și implicații sufletești sunt enumerate o serie de caracteristici ale sănătății psihice:
- iubirea de sine și prețuirea
- posibilitatea de a lua contact cu alți oameni și a comunica
- încrederea și optimismul
- bucuria de a trăi
- mobilitatea spirituală
- alternative de acțiune
Apoi, lucrarea prezintă un mod sistematic de analiză a vieții omenești sub aspectele atașamentului. Nu intru în mai multe detalii, căci lucrarea prezintă pe larg atașamentul. Și citind aceste lucruri, m-am gândit să iau un caiet și să meditez la aceste aspecte. Ca să îmi fie mai ușor, le-am transformat într-o serie de întrebări la care încă încerc să găsesc răspuns.
Ia-ți un caiet, un pix și câteva minute de liniște
Am spus deja că acest exercițiu nu se face pe fugă și nici în grabă. Ai nevoie să fii tu în intimitatea ta. De obicei, eu lucrez la el dimineața devreme. Este foarte important să scrii pe caiet sau pe o foaie și de mână. Astfel, dai timp gândurilor să se organizeze, să curgă lin și cu răgaz. În plus e mai greu de șters, iar astfel păstrezi autenticitatea sentimentului.
Am plecat de la următoarele subiecte pe care le-am regăsit în lucrarea lui Franz Ruppert:
- Părinții: Ce rol am eu în relația mea cu părinții? Ce relație am eu cu ei? Mă simt în siguranță și protejată? Îi privesc eu ca pe niște copii care au nevoie de ajutorul meu? Sunt ei dependenți de mine?
- Partenerul de cuplu: Care este relația mea cu partenerul de cuplu? Îl privesc eu ca pe egalul meu? Îi cer eu prea multă simbioză? Sunt dependentă de el și de părerile lui?
- Cercul social: Sunt eu prezentă pentru prietenii mei ca partener de discuție sau de joc? Sunt eu un sprijin de nădejde sau îi implic eu în probleme mele de viață pentru că îmi doresc ca ei să le rezolve? Care este raportul meu cu cei pe care îi consider prieteni? De ce îi consider așa?
- Ierarhia socială: Cooperez eu bine cu șefii mei, cu subordonații și colegii meu? Îi tratez eu cu respectul cuvenit? Îmi confund relațiile profesionale cu relații sexuale sau amicale mai mult decât profesionale?
- Relația mea cu realitatea: Îmi găsesc eu locul în contextul social? Păstrez eu legăturile cu rădăcinile mele culturale? Resping eu ca imperfectă societatea în care trăiesc? Cum simt eu în legătură cu ce se petrece afară?
De la aceste 5 subiecte am pornit. În lucrarea mai sus menționată, există și aspecte legate de relația cu copiii. Însă cum în peisajul meu ei nu există momentan, am exclus acest aspect.
Ce mă fascinează este că pe cât scriu și reflectez mai mult la fiecare subiect în parte, pe atât îmi dau seama că am mai multe întrebări.
Iar acestea mă duc tot mai profund și descopăr noi lucruri despre mine. Unele pe care le știu, altele pe care vreau să le explorez.
Așadar, dacă treci printr-o perioadă nasoală și nu știi de unde să o apuci, poate acest exercițiu de introspecție va fi util. Analiza de sine e ceva ce nu învățăm la școală. De multe ori, ajungem să cărăm după noi pietre de moară care nici măcar nu sunt ale noastre. De ce să nu ne ușurăm viața dacă putem? De ce să nu ne fie mai simplu? Cred că totul începe prin a-ți dori să te cunoști, să te înțelegi ca mai apoi să te iubești.
Să ne recitim cu bine! 🌺
