Vreau să stingem ura într-un sărut şi să înghiţim toate cuvintele pe care ni le-am spus căci nu merităm să suferim.

Vreau să aprindem focul iubirii prin acel sărut. Acel foc ce ne-a ars şi ne-a trezit la viaţă atunci când aveam cea mai mare nevoie să trăim. Şi deşi ne-a mistuit lumea pe care o cunoşteam, am descoperit un nou, în care eu şi cu tine nu putem trăi separat.

Vreau să dansăm în ploaie şi să ne udăm până la piele. Să spălăm toate atingerile altora, să rămână doar ale noastre.

Vreau să alergăm spre nicăieri. Să construim din nimic ceva ce să fie numai al nostru, acolo unde nimeni nu poate ajunge decât noi.

Vreau să păstrăm o clipă într-o mică eternitate pentru că timpul nu-l putem opri. E prea crud chiar şi cu noi, deşi poate că am merita măcar pentru o oră să stea pe loc.

Vreau să deschizi ochii dimineaţa şi să vezi numai ce e bun în această lume. Să simţi numai iubire şi sufletul tău să fie o rază de lumină.

Vreau ca suferinţa să dispară din mintea şi din sufletul nostru, fără să lase urme.

Vreau ca tu să mă vindeci de răutate, iar eu să fiu salvarea ta dintr-o lume fără culori.

Vreau să mă cauţi în mare şi să-mi spui că m-ai găsit alături de sufletul ei păgân, lângă o scoică care-ţi imită vocea.

Şi vreau ca parfumul tău să mi-l tatuezi pe piele până în ziua în care pe cer nu va mai exista nici o stea, nici măcar însăşi luna.

Ia-mă aşa sau lasă-mă căci te voi vrăji, iar din mrejele-mi nu vei mai scăpa om cu suflet, ci doar poate un om fără nimic mai mult decât o inimă în bucăţi…