Să câștigi bani din blog e o rușine, blogger nerușinat care ești

Când am scris articolul Zgomote despre mutarea la București trăiam un sentiment pe care l-am numit confuzie.

De această dată nu mai sunt deloc confuză. Știu exact ce vreau. Pentru a înțelege frustrea mea, trebuie să știți un lucru despre mine – sunt un om curios și cu sete nebună de a învăța lucruri. M-am implicat voluntar în nenumărate inițiative, am demarat proiecte și de cele mai multe ori, am câștigat experiență. Și cam atât.

E un schimb cinstit dacă mă întrebați pe mine. Până la urmă am 22 de ani și nu am avut pretenții ca cineva să-mi recunoască meritele.

Când am început BloggingTM 2.1 și implicit November Notes in Social Media a fost din aceeași dorință de a învăța. Sună egoist? E bine, este. Am vrut să descopăr cum pot da și altora ce am avut șansa să învăț de-a lungul vremii.

Ediția de anul acesta m-a luminat cu nenumărate lecții de care aveam nevoie. Poate una din cele mai valoroase este că nimeni nu îți dă nimic pe gratis. Pentru orice există un preț.

Să câștigi bani e o rușine?!

Degeaba vreau să fiu Ioana D’arc a blogosferei timișorene, dacă oamenii de aici nu vor să își orienteze blogul spre câștig. Este extraordinar că vrei să scrii, dar și mai grozav ar fi să câștigi bani din munca ta. E o rușine? Nu cred.

În ciuda controverselor, susțin punctul de vedere al Paulei Aldescu expus în a treia sesiune la November Notes. Hai să nu ne mai ascundem după deget. Sunt convinsă că toți oamenii care dețin un blog s-ar bucura de un venit în plus. Altfel de unde întrebările de genul ”Mi-am făcut blog. Cum fac bani din el?” Și până la urmă e perfect normal.

La fel cum mergi la Gigiulescu SRL și muncești 8 ore pe un salariu, așa ar fi normal să câștigi și bani din conținutul creat – la început de drag, apoi remunerat.

Dar cine să investească în tine, omule cu blog, dacă tu nu îți dai deloc silința?

Este adevărat că oricine își poate face un blog chiar în timp ce tu citești acește rânduri. Mult mai puțini sunt cei care și câștigă cu el.

Orice afacere are nevoie de o investiție minimă. Să-mi fie iertat degetul de pe rană, căci blogul poate fi o afacere profitabilă. Nu mă credeți? Faceți un scurt research al tuturor bloggerilor și vloggerilor pe care îi știți și se bucură de un oarecare grad de popularitate. Toți au produse pe care le promovează. Pe ochi frumoși? Mult prea puține spre deloc.

Care investitie?

Domeniu, hosting, web-designer. Dacă vrei să o faci singur, ești binevenit. Ai zeci de tutoriale online. Dar pentru a învăța ce și cum, ai nevoie de timp. Ori oamenii nu au timp să vină la un eveniment care le este dedicat.

Ok, investești timpul. Mai apoi dacă nu ai nici un beneficiu imediat, te gândești că nu-i profitabil. Și-a pus cineva problema că este important și ce scrii? Sau ce conținut vizual ai?

Nu este suficient să mergi la o piesă de teatru ori să îți cumperi o rochie sau un ruj și să le lauzi pe blog. Ai nevoie să ieși în lume, să mergi la evenimente, să investești în imaginea ta, să, să, să…

Aș adăuga strategia, calendarul editorial, ședințele foto în ecuație, dar cred că va da cu virgulă.

Apoi, mai trebuie să știi una alta despre promovarea online, cum să creezi conținut pentru fiecare rețea de socializare în parte. Mai e și partea tehnică – vrei un vlog? Îți iei o cameră medie spre performantă și un program în care să poți edita.

Ți-ai format o comunitate. Devii popular.

Minunat, acum poți câștiga bani. Păi cum? Gigica este PR pentru Gigiulescu SRL. Te vrea într-o campanie și te și plătește bine. Nu e suficient. Ai nevoie de o formă legală prin care să Gigica poate dovedi în contabilitatea ei că te-a plătit pe tine, bloggerul serios.

Și uite așa funcționează lucrurile.

Nu este suficient să îți faci un blog pe WordPress ori un canal pe YouTube. Dă-ți și tu silința, întreabă în stânga și în dreapta. E un întreg mecanism în spate. Sunt zeci de oameni care cântă aceeași poveste pe la evenimente.

Care evenimente?

Alea care se întâmplă de obicei în alte orașe și pe care noi am încercat să le organizăm și în Timișoara.

Tot egoistă sunt?

Păi da ești, că pe tine te doare la bașcheți. Tu ai un blog vizibil, știi oameni, ai experiență. Really? Nu e o filosofie, ține doar de felul în care te comporți tu cu proiectul tău și de importanța pe care o acorzi acestuia.

Adevărul este că blogul meu e negru sub unghie pe lângă nenumărate alte bloguri. De ce? Pentru că îmi lipsește disciplina și pentru că am vrut să dau și altora ce am învătat eu neglijând fix ce era mai important.

A nu-mi fi luat în nume de rău, dar e vremea să pun lucrurile pe pauză, să regândesc prioritățile și să devin cu adevărat egoistă.

Așadar, am elucidat misterul. Nu mă mut la București, nici nu mai sunt confuză. Îmi văd de treaba mea și cam atât. Ce va fi în 2018 vom vedea. Până atunci mă retrag în bârlog. Și așa e frig de numa-numa. 🙂

A, am uitat: shame, shame, shame (ouă), shame, shame (roșii stricate) shaaameeee celor care câștigă bani din blogging.

Sursă foto