Cântecul păsărilor

Autor: Sebastian Faulks

Titlu original: Birdsong
Limbă originală: engleză
Numărul de pagini: 621 (e.c.)
Nota mea: 5/5

Cântecul păsărilor este genul de carte pe care am mâncat-o. Efectiv. Face parte din cărțile pe care le-aș băga altora pe gât pentru că este atât de faină și plină cu de toate, încât nu are cum să nu-ți placă. Aș vrea să scriu această recenzie în așa fel încât să vă conving să o citiți. Sper să și reușesc.

Am primit-o de ziua mea și nu am avut nici un chef să mă apuc de citit pentru că, din nou, avea să fie o carte groasă. Simțeam nevoia să iau o pauză de la lectură. Însă am luat-o cu mine la mare și m-am cufundat în paginile ei.

Deși este un roman destul de gros, nu pot spune așa cum am spus despre Stâlpii pământului că este o scriere ieftină, pentru că nu este. Autorul reușește să redea Franța Marelui Război cu o exactitate uluitoare. Cuprinde condiția umană, problemele mărunte ale locuitorilor orașului Amiens, începutul Primului Război Mondial, o poveste de dragoste halucinantă – un cuvânt mare, dar nu o pot numi altfel și o revenire spectaculoasă în contemporan.

Pe de-o parte se află personajele Stephen Wraysford, Isabelle Azaire, Jeanne Fourmentier, cele care se confruntă și trăiesc coșmarul Marelui Război, în special Wraysford, iar pe de cealaltă parte este Elizabeth Benson care încearcă să-și regăsească rădăcinile.

[su_spoiler title=”Urmează spoiler, așadar voi alegeți dacă citiți sau nu”]Stephen Wraysford se îndrăgostește de Isabelle Azaire, soția domnului Azaire, proprietarul unei fabrici de textile. Ei trăiesc o poveste de dragoste nebună, plină de pasiune, care se încheie după ce ea fuge cu el și rămâne însărcinată.  El pleacă pe front, îndură atrocitățile Primului Război, cu speranța că o va regăsi pe ea, Isabelle, într-o bună zi.

Isabelle are și ea de suferit din cauza războiului și este rănită grav, rămânându-i pe față o cicatrice urâtă. Aceasta nu-i spune lui Stephen despre fetița lor. Jeanne o va face spre sfârșitul cărții. Jeanne este sora mai mare a lui Isabelle, care la rândul ei îl iubește pe Stephen și rămâne alături de el până la adânci bătrâneți. Isabelle moare în Germania la scurt timp înainte de încheierea războiului, alături de noul ei iubit, un ofițer german pe nume Max.

Fetiță, Francoise, crește alături de Jeanne și Stephen și dă naștere nepoatei lor, Elizabeth. Elizabeth, o femeie către 40 de ani, are și ea o viață complicată, dar își dorește să-și cunoască bunicul mai bine. Cercetează și află tot ce se poate afla, ba chiar stă de vorbă cu un veteran de război ce a luptat alături de bunicul ei, Stephen. Mai mult de atât nu dau din carte. Trebuie să o citiți :D[/su_spoiler]

Iată și câteva citate pe care le-am notat:

[su_quote cite=”Sebastian Faulks, Cântecul Păsărilor, pagina 31″]Rolul muzicii e să elibereze în sufletele noastre sentimente pe care în mod normal le ținem ascunde în adâncul inimii.[/su_quote]

[su_quote cite=”Sebastian Faulks, Cântecul Păsărilor, pagina 32″]Prin eșecul unei false modestii nu vei face decât să încurajezi triumful prostului gust. [/su_quote]

[su_quote cite=”Sebastian Faulks, Cântecul Păsărilor, pagina 193″]În mod normal, obuzele țineau noaptea pozițiile din spate, unde se aflau armele, muniția și rezervele. Bombardarea liniei întâi în timpul zilei era de obicei preludiul unui atac, deși Stephen bănuia că ar fi putut fi o variație tactică sau pur și simplu lipsă de precizie. [/su_quote]

[su_quote cite=”Sebastian Faulks, Cântecul Păsărilor, pagina 546″]Înainte să-și poată încheia propoziție, aerul îi fu supt din piept și explozia îi trimisese pe toți înapoi în peretele tunelului; pământul din fața lor păru azvârlit îndărăt de un cutremur violent și compact. Stephen se lovi cu capul de lemn. În lumina zdrențuită care sferdeli pământul, zări membre smulse și aruncate în toate părțile și bucăți de stofă, de rucsacuri, căști, mâini și sfărâmături de calcar care ricoșară pretutindeni în tubul gol de pământ, luând cu ele molozul corpurilor omenești într-un muget de furie condensată. [/su_quote]

Autorul a reușit să se păstreze obiectiv pe parcursul întregii povestiri, dar mie a reușit să-mi răscolească sufletul și mintea. Romanul prezintă realitatea lumii acum 100 de ani, o realitate din care dacă nu învățăm, o putem repeta. Și pentru ce?

Această carte este a doua pe care o citesc despre Primul Război Mondial. Prima a fost Calul de Război, scrisă tot din perspectiva Aliaților. Ar fi interesantă și o carte din parte Germanilor. 😀

Așadar, vă invit să citiți Cântecul păsărilor și să îmi spuneți părerea voastră. Eu zic că merită. Și merită, poate mai mult decât îmi dau seama.