„De fiecare dată când un om ajunge în lumină, el folosește ocazia pentru a-i ajuta pe ceilalți să iasă din întuneric. Aceștia sunt oamenii ce ajută miracolele să se întâmple.” Scria Ruxandra Ioniță pe facebook. Dar când un om cade în întuneric, cine-l ajută?

E dubios următorul fenomen: dacă ai ajuns cineva, o persoană realizată, cum s-ar spune, toată lumea te vrea – în casa lor, la masa lor, în biroul lor, în cercul de prieteni. Toți ar face orice pentru tine la orice oră din zi, ba chiar din noapte. Lumea s-ar da de pământ să-ți facă pe plac și să-ți intre în grații. Desigur că realizarea de sine vine și cu o oarecare recompensă financiară, adică un venit din care să-ți permiți chiar mai multe decât ai cu adevărat nevoie. Poate că tu, cel realizat, te lași atins de o oarecare aroganță și îngâmfare, dar care ți se permit că deh… ești cineva.

Ai bani, n-ai bani e la fel ca și iarna nu-i ca vara.

Bun. Totu-i roz și frumos până acum. Cu toate acestea, vine o zi când panta ta ascendentă își schimbă cursul și începe să cadă. Și tu odată cu ea. Și pici, și pici, și pici, și pică totul odată cu tine. Afli atunci cum alții ți-au săpat groapa pentru că s-au săturat de tine. Afli cum e să fii la mila altora și afli cine-ți sunt cu adevărat prieteni.

Dar e o cădere atât de tristă. Banii-s din ce în ce mai puțini, orgoliul e ferfeliță și nu-ți mai vine nici măcar să ieși din casă. Adio, Gringo!

Nu-ți mai calcă nimeni pragul casei, nu te mai cheamă nimeni în vizită. Dacă te cheamă, nu te duci că ți-e rușine să mergi cu mâna goală. Nimeni nu te mai sună. Pentru toți ai murit. Nu mai ești cineva, nu mai ai bani, nu mai ai nimic. Dar mai ai o scăpare – să te aduni și să o iei de la zero, făcând lucrurile altfel. Pentru că nu poți face aceleași chestii mereu și mereu și să te aștepți la rezultate diferite.

Parcă nu-mi doresc să trec prin asta. Parcă aș sta pe curul meu. De multe ori, să fii un simplu om e cel mai ușor. Nu de alta, dar de multe ori puterea orbește și în loc să-i luminezi pe alții, te întuneci pe tine. 😀