Inspirații de moment

În mijlocul sesiunii de practice, l-am provocat pe al meu să scrie despre iubire. M-a rugat să nu-l public, dar eu sunt mare (d)rac și nu mă pot abține.

Eu: Majoritatea bărbaților pe care-i întrebi de ce-și iubesc femeile, răspund ba că nu știu, ba că le iubesc cu totul, pentru ceea ce sunt ele, ba îți dau un răspuns din ăla kilometric, filosofic, dar care nu transmite de fapt nimic mai mult decât ”pur și simplu”.

El: Pur și simplu poate fi un răspuns foarte complex pentru multe femei curioase, dar și un răspuns destul de concret pentru celelalte. Se spune că dacă știi de ce o iubești, nu o iubești cu adevărat, ci doar pentru acel ceva. Desigur, totul a început de la un anumit punct, de la un Big Bang comun, care a crescut cu pași mici, dar siguri, poate s-a dezvoltat și a luat mai multe forme. Ajungem în prezent, îndreptându-ne spre viitor și acel ceva, cel de la început, este într-o continuă ”mișcare”.

În locul tău, m-aș întreba nu de ce te iubesc, ci ce m-a făcut să te iubesc. Un zâmbet, inteligența ta, felul în care mă faci să mă simt când sunt cu tine. Mulți spun că e ușor să te îndrăgostești, dar e mai greu să rămâi îndrăgostit.

Din punctul meu de vedere, e mai greu să te îndrăgostești pentru că automat, cunoscând persoana respectivă și petrecând timpul cu ea, lucrurile merg din interție și dintr-un oarecare echilibru.

Destul de profund aș spune 🙂